Gandul.info
Ionut Muresan
24870 vizualizări 7 nov 2018

Potrivit unor surse din mediul penitenciar, în ultimele zile din viaţă, Alexandru Vişinescu a zăcut imobilizat la pat în Spitalul Penitenciar Jilava şi era hrănit cu seringa, primind doar ceai şi apă.

În perioada în care stătea în detenţie, Vişinescu nu se putea hrăni şi deplasa singur, de aceea torţionarul avea un asistent personal lângă el, ales din rândul deţinuţilor. Pentru ajutorul acordat lui Vişinescu, acesta câştiga reducerea pedepsei. Unul dintre aceşti asistenţi obişnuia să îl înjure şi să îl bruscheze pe fostul torţionar. Acesta a murit zilele trecute, la vârsta de 93 de ani, în Spitalul Penitenciar Rahova, unde executa o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pentru infracţiuni contra umanităţii. Fusese transferat aici, după ce a suferit o operaţie de splină, în luna octombrie, la Spitalul Bagdasar Arseni.

"Luni, 05.11.2018, în jurul orei 13.00, personalul medical al Penitenciarului-Spital Bucureşti-Rahova a intervenit pentru acordarea primului ajutor în cazul unei persoane aflate în custodie, concomitent fiind solicitat sprijinul serviciului unic de urgenţă 112. În ciuda eforturilor depuse de personalul specializat, decesul persoanei în cauză a fost declarat în jurul orei 14.30. Aceasta se afla în evidenţa unităţii cu o serie de afecţiuni medicale cronice, pentru care se acordau îngrijiri şi tratament potrivit recomandărilor medicilor specialişti. În conformitate cu prevederile legale, s-a procedat la informarea: familiei persoanei condamnate, judecătorului de supraveghere a privării de libertate, Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, INML Bucureşti," se arată într-un comunicat al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Vişinescu a suferit, la începutul lunii octombrie fracturi costale şi ruptură de splină, iar o anchetă internă din închisoare a arătat că a fost vorba de leziuni provocate de o căzătură, nu de lovituri.

Avocatul fostului comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat a declarat, pentru Mediafax, că sâmbătă, 3 noiembrie, când a vorbit ultima oară cu Alexandru Vişinescu, acesta se simţea mult mai rău decât în spitalul civil.

 

 

”Era internat la Spitalul Penitenciarului Rahova. Am fost la dânsul pentru a-l informa că am depus plângere la CEDO pentru încălcarea articolelor 1 (n.r. - respectarea drepturilor omului), 3 (n.r. - cu privire la relele tratamente şi 6 (n.r. - dreptul la un proces echitabil) din Convenţie. Era mult mai rău decât în spitalul civil. Până nu l-au omorât nu s-au lăsat!” a declarat pentru Mediafax, Camelia Niculescu, avocatul lui Vişinescu.

Ea pregătea apărarea lui Alexandru Vişinescu la CEDO, după ce instanţele din România au respins cererile de eliberare pe motive medicale formulate de fostul comandant al puşcăriei comuniste.

Alexandru Vişinescu, primul comandant de penitenciar din perioada comunistă trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, în luna iulie 2015.
Totodată, Vişinescu a fost obligat să plătească, în solidar cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul de Interne şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, 300.000 de euro cu titlu de despăgubiri urmaşilor victimelor sale, astfel: 50.000 de euro către partea civilă Nicoleta Eremia, 100.000 către partea civilă Elena Iacob şi 150.000 de euro Ancăi Maria Cernea.

Potrivit rechizitoriului procurorilor, în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

 

 

Vişinescu a fost membru al plutonului de execuţie al mareşalului Ion Antonescu

În mai multe lucrări de specialitate despre temniţele comuniste, se menţionează că Alexandru Vişinescu a făcut parte din plutonul de execuţie al mareşalului Ion Antonescu. Acesta a fost condamnat la moarte pe 17 mai 1946, de un tribunal al poporului. Pe 1 iulie, Antonescu a fost excutat de un pluton de ofiţeri.

Născut în 1925 în comuna Lecuieşti din Buzău, la 21 de ani, Vişinescu a fost unul dintre cei care au tras în mareşalul Ion Antonescu. Această informaţie apare într-o carte publicată de Cicerone Ioniţoiu, deţinut politic şi autor al unor lucrări de referinţă în domeniul represiunii comuniste.

 

 

Portret de torţionar

Vişinescu a fost torţionar la Penitenciarul de femei Mislea, cunoscut drept o închisoare politică dură. Alice Panaiodor, deţinut politic în acest penitenciar, scrie în cartea ”Traversarea focului” că regimul de detenţie instituit de Vişinescu la Mislea era unul de tortură.

”Dezbrăcăte, eram acolo toate goale în coridorul neîncălzit, în timp ce hainele erau scormonite amănunţit căutându-se mici obiecte care ar fi putut fi ascunse în tivuri sau cusături. A urmat apoi umilirea şi mai penibilă a unei vizite corporale minuţioase făcută cu îndemânarea unui chirurg fără nici un fel de jenă, chiar sub privirile celorlalte arestate,” povesteşte Alice Panaiodor.

După activitatea de la penitenciarul de femei, Vişinescu a fost avansat la Penitenciarul Râmnicu Sărat, pe care l-a şi condus din 1956. Despre această inchisoare, IICCMER spune că era o adevărată maşinărie de tortură a deţinuţilor politici. Prin celulele de la Râmnicu Sărat şi-a găsit sfârşitul şi marele disident politic Ion Mihalache. 

În cei şapte ani în care a condus penitenciarul, Vişnescu a instaurat un regim de tortură şi teroare. În sesizarea depusă la parchet, IICCMER spune că Vişinescu este vinovat de omor deosebit de grav. În 1963, penitenciarul de la Râmnicu Sărat a fost desfiinţat. În urma desfiinţării penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a rămas în cadrul Direcţiei Generale a Penitenciarelor, unde a îndeplinit în continuare funcţii de conducere: ofiţer controlor în Serviciul inspecţii din DGPCM (1963); locţiitor comandant pentru pază şi regim la penitenciarul Ploieşti (1965-1967); comandant al Secţiei „Căscioarele” din cadrul penitenciarului Ilfov (3 iun. 1976).

 

 

 

Citește și: