Gandul.info
Gilda Popa
5703 vizualizări 16 aug 2018

S-a întâmplat chiar cu două zile în urmă, în statul american Virginia, când Blondia Curry a uitat să-şi lase copilul la grădiniţă şi s-a dus la muncă, la o pizzeria din Emporia. A fost un şir de împrejurări nefericite, când bona şi-a luat liber şi a scos-o pe femeie din rutina sa zilnică. Pur şi simplu a uitat că fiul său se afla pe bancheta din spate, pentru că acesta adormise.”Dacă aş putea reda viaţa copilului cu preţul vieţii mele, nu aş avea nicio ezitare”, a plâns mama sfâşiată de durere.

S-a întâmplat săptămâna trecută, la Mamaia, când trecătorii s-au arătat indignaţi pe reţelele de socializare. Dar nu au alertat autorităţile prin 112, deşi ar fi fost vital să o facă. Din fericire, IPJ Constanţa s-a autosesizat după ce a văzut filmările pe Facebook. Şi se întâmplă mai des decât ne-o spun statisticile, pentru că doar în situaţii excepţionale se ajunge la o situaţie fără ”undo”: moartea.

Nu lăsaţi copilul singur în maşină nici măcar un minut! În parcările din Statele Unite, acest panou de avertizare ar putea deveni obligatoriu. Poate dacă mama ar fi avut în faţă panoul şi-ar fi adus aminte. Poate.

În 2011, un grup de cercetători a filmat un experiment social cu copii ”uitaţi” în maşină de părinţă. Priviţi rezultatele!

DSU: Temperatura copiilor creşte de trei până la cinci ori mai repede decât la un adult.

Medicii avertizează că, dacă temperatura exterioară este de 26 de grade Celsius, în maşină după 20 de minute pot fi 43 de grade, după 40 de minute - 48 de grade, iar după 60 de minute temperatura din maşină poate ajunge la 51 de grade.

"Pe timpul caniculei, copiii sunt mai vulnerabili, din cauza că temperatura lor corporală creşte de trei până la cinci ori mai repede decât la un adult. Când temperatura corporală a unui copil atinge 40 de grade Celsius, organele interne încep să cedeze, iar la 41,6 grade poate surveni decesul. În soare, maşinile se încing foarte repede, de aceea, se pot petrece tragedii mai repede decât va imaginaţi!", spun inspectorii de la Direcţia pentru Situaţii de Urgenţă pe pagina lor de Facebook. Dar această comunicare succintă este departe de a fi eficientă.

Conform Consiliului Naţional de Siguranţă (National Safety Council), aproximativ 37 de copii îşi pierd viaţa anual, din cauza faptului că sunt lăsaţi în maşină "pentru câteva minute". Toate decesele au loc între sfârşitul lunii mai şi începutul lunii septembrie (2-3 cazuri pe săptămână). Iar 87 % dintre copii nu au decât 3 ani sau chiar mai puţin.

”Este imposibil să mi se întâmple chiar mie!”

Specialiştii avertizează că NU. Este foarte posibil să vi se întâmple.

În cele mai multe cazuri, ”prevenţia” direcţiilor pentru protecţia copiilor este ineficace, pentru că nu este vorba despre o neglijenţă cronică a părinţilor, ci despre ”scăpări” fatale, cauzate de ritmul nemilos al vieţii zilnice. Sau de o ieşire din rutina de zi cu zi, cum este, spre exemplu, o vacanţă la mare. Scăpări despre care neurologii susţin că sunt inevitabile, având în vedere modul în care creierul uman gestionează taskurile cotidiene. Dar pe care le putem evita cu câteva măsuri mediatizate intens de presa americană, pe care le putem scrie în ”Biblia” de părinte.

În timp ce majoritatea părinţilor insistă că sindromul părintelui neglijent nu li s-ar putea întâmpla, Dr. David Diamond, neurolog expert în acest sindrom, explică faptul că este irelevant cât de grijuliu şi responsabil eşti în rolul de părinte.

”Dacă vi se întâmplă să uitaţi telefonul mobil, nu e exclus să vă uitaţi copilul”

Factorii importanţi care duc la o asemenea situaţie fatală implică o combinaţie de stres, emoţie, lipsă de somn şi schimbare în rutină, când ganglionii bazali merg pe pilot automat, iar mintea obosită este prea slăbită pentru a sesiza diferenţe şi a se adapta la ele. Ceea ce se întâmplă este că circuitele de memorie din hipocampus sunt literalmente suprascrise, ca în cazul unui program de calculator. Cu excepţia cazului în care circuitul de memorie este repornit - cum ar fi în cazul în care copilul plânge sau dacă soţia menţionează că aţi lăsat copilul pe bancheta din spate.

"Memoria este o maşină", ​​a declarat Diamond, "şi nu este perfectă. Mintea noastră conştientă acordă prioritate lucrurilor prin ierarhizarea importanţei, dar la nivel celular, memoria noastră nu este capabilă să prioritizeze”.

Dr.Diamond vorbeşte despre funcţia creierului executiv. Aceste funcţii ne permit să planificăm excursii, să scriem lucrări şi să facem cercetări online. Pe lângă faptul că ne ajută să planificăm şi să desfăşurăm activităţi zilnice, creierul executiv e legat de abilitatea noastră de a raţiona, de flexibilitatea în îndeplinirea sarcinilor şi rezolvarea problemelor.

În situaţii de stres plus rutină, sarcinile părţii din creier care ia decizii adaptive în funcţie de situaţia în cauză e preluată de un program automat, scris în urma rutinei zilnice. Această funcţie este involuntară. Cu alte cuvinte: dincolo de controlul conştient.

Dr Dimond explică mai departe: ”să zicem că e ziua dvs să vă ocupaţi de îngrijirea copiilor. Pe măsură ce conduceţi către locul de muncă, memoria dvs. de lucru vă face să mergeţi fără incidente notabilă şi să puteţi gestiona informaţia în plus că fiul sau fiica dvs e pe bancheta din spate. Sunteţi odihnit, calm, iar lucrurile merg bine”.

Dar dacă aveţi un proiect restant în lucru, şeful v-a criticat şi a sugerat că că nu sunteţi indispensabil, plus condiţii meteorologice nefavorabile care fac vizibilitate redusă în timp ce conduceţi, plus nesomn sau o cearttă cu partenerul la micul dejun, şansele să uitaţi de copilul care a adormit în carseat-ul din spate cresc alarmant.

Mintea conştientă nu are nici o putere să reziste acestui scurtcircuit al memoriei de lucru, efectului de suprascriere a funcţiei creierului executiv. Este un răspuns involuntar al creierului, complet inevitabil. Aşa a fost creat creierul uman. Chiar şi creierul de părinte.

Ce e de făcut?

Sunaţi urgent la 112 dacă vedeţi un copil singur într-o maşină!

Aşezaţi obiectele personale (poşetă, portofel, computer) pe bancheta din spate. În acest fel, este mai probabil să vedeţi copilul care este încă în maşină atunci când o încuiaţi.

• Aşezaţi articolele personale ale copilului (sacul pentru scutece, sticla) pe scaunul din faţă pentru a vă aminti.

• Adăugaţi un "memento" de zi cu zi pe computer sau pe telefon pentru a vă asigura că aţi lăsat copilul la grădiniţă sau la şcoală.

• Ori de câte ori există schimbări în rutina zilnică în care e implicat copilul, confirmaţi planul zilei împreună cu partenerul dvs.

• Asiguraţi-vă că paza parcării vă va suna în cazul în care copilul a rămas în maşină.

 

Citește și: