Gandul.info
Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
3592 vizualizări 5 nov 2018

Ştiind dedicaţa fabulei, conţinutul valizei, în curs de dezvăluire, ridică suspansul. E capul lui Moţoc pe care Justiţia, cu scrupule de stat de drept, nu poate să-l ofere unui public cu sete sangvinară paroxistică. Lipsa de celeritate în cazul marilor corupţi - acuză omul de pe stradă -  dovedeşte impotenţă sau de reaua credinţâ a judecătorilor? Parchetul nu ştie sau nu vrea să instrumenteze cu probe irefutabile trimiterile în judecată? E infiltatră ea de mafiile locale?

Sunt câteva întrebările pe care ni le punem şi noi acum, când dumnezeul local al informaţiilor a pus în calea unei comunităţi de jurnalism această valiză.

Mai întâi, cred că întâmplarea, ca de obicei, nu e întâmplătoare. Acum intră în linie dreaptă ultimele subterfugii avocăţeşti ale inculpatului Liviu Dragnea. Omul considerat omnipotent în România de azi! Chiar dacă acuzaţia e într-o speţă minoră, faţă de cele incriminate de gura lumii. Şi nu doar de ea!  Apoi, acum, se dă votul final în Parlament privind desecretizarea protocoalelor. Cele care au risipit o mare energie reclamate în fapte demne de interes public. Căci, se va vedea, după aprobarea previzibilă, nici mai mult, nici mai puţin decât o retorică juridică explicativă, cum că ce e terorismul e şi corupţia.

Livrarea valizei însă e semn că tot cine a dosit-o a făcut şi va face legea în România. Dar nici mesagerul ales nu e întâmplător. Cercetând C.V.-urile echipei, vom observa că experienţa lor profesională s-a făcut peregrinând prin cele mai importante instituţii media. Fără discriminare. Atât dedicate stângii, cât şi dreptei. De ce s-au hotărât sau cine i-a hotărât să se unească într-o formă pofesională autonomă? O întâmplare? Nu cred. Poate fi lipsa de de interes al mediei oficioase, de partid, pentru investigaţii complexe, nepartizane asupra contractelor cu statul. Asta şi explică subfinanţarea investigaţiilor de către patronii media.

Găsirea unei umbrele protectoare i-a făcut pe ziarişti cu simţ detectivistic să se coaguleze într-o formulă eficientă. Cine le ţine spatele? Şi cât timp? Şi ce legătură mai profundă există între serviciile noastre şi această comunitate?  Să fie braţul lung al Uniunii Europene prin OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă? Să fie primit! Dacă instanţele noastre nu sunt capabile să sancţioneze crima organizată…

Revenind la cazul acestei valize, o amintire personală ne îndreptăţeşte suspiciunea pe care o avem faţă de breasla procurorilor. Cândva, fiind într-un grup de lideri de opinie, l-am dat în judecată pe patronul unei reviste extremiste. El ne calominase aberand îndelung şi ameninţând că după ce căştiga preşedinţia, ne va da pe mâna unui pluton de execuţie. Chemaţi, pe rând, la procuratură, ca să recuzăm acuzaţia, biroul unde am fost primit părea o sală de lectură ad-hoc. Procurorii, nu puţin la număr, ţineau deschise ostentativ pe birouri injuriosul săptămânal, de proastă aducere aminte, al lui C.V.Tudor.

Nu vreau să spun că vreunul dintre ei, dacă nu s-a pensionat încă, a alarmat, deconspirând vizita neanunţată a anchetatorilor la sediul firmei. Cert e că cineva de interior şi-a trădat menirea. Altfel nu se explică eşecul descinderii, iar acum conţinutul valizei pusă pe taraba mass media. Dar această întârziere de deconspirare acuză şi o altă practică vinovată. Cea a procurorilor de a ţine dosare deschise până la calendele greceşti unor vinovaţi fără vină pentru nişte denunţuri. O sabie a lui Damocles.

Există multe întrebări şi tot atâtea speranţe că valiza aceasta, deocamdată o puşculiţa cu doi bani de aur pentru televiziunile de ştiri, nu va fi mâine de doi bani pentru Justiţie.

 

Citește și: