Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
3744 vizualizări 9 aug 2018

Şi la fel ca la prima dezrobire, mulţi robi n-au vrut să se dezlipească de caftanul stăpânului. Nu le trebuia libertatea. 'Geaba strigau unii în Piaţă că ”libertatea e mai bună decât toate!“, ei nu şi nu. Unul dintre cei care au stat agăţat, nesmintit, de dregătorie a fost cel frumos alintat de părintele lui: Mugur. Un nume pentru o eternă promisiune. Deşi incomod de apelat la maturitate, darmite la bătrâneţe. De aceea, nu i-a fost greu să-şi găsească - când slujba de epistat i-a cerut-o - nume de împrumut. Dar nu de alint. Însă ăsta e un alt subiect, e în alt sipet al vieţii domnului Isărescu şi nu vom fi noi aceia care să umble cu şperaclu, să-i forţeze încuietoarea.

De câte ori Măria Sa Statul îi cerea să urce într-o mai falnică dregătorie el, modest, refuza din ”motive personale“. Mulţi au încercat să-l urnească şi altfel din fotoliu, dar până acum fără succes. Ultimul ştiut, cu nume şi prenume, adică (scuzaţi cacofonia) cu subiect şi predicat, avea să fie - după ştiinţa noastră - Liviu Cilibiu'. Ce-or fi vorbit, ce şi-or fi spus, cert e că lucrurile au rămas ca-n tren. Nu cred că pereţii Băncii Naţionale n-au urechi de înregistrat, dar nici o vorbă n-a răzbit în afara lor! Ce-ai comis în Las Vegas rămâne în Las Vegas! Păcat! Păcatul ne obligă să presupunem. Aşa se-ntâmplă: când o persoană publică e secretoasă, încercăm să umplem golul. Inventând, poate. Guvernatorul să vegheze ca leul să n-o ia, abrupt la vale - pericol de entorsă, iar Liviu Cilibiu' să-şi vadă de haremul împărătesc.

A fost un summit epocal! Se ciocniseră doi demnitari cu două filozofii de viaţă diametral opuse: unul ţinând de cultul vinului, celălalt de cultul berii. Rezultatele se văd însă. Eternizarea domnului Isărescu la Banca Naţională, unde va veghea ca leul, luând-o la vale, să nu facă vreo entorsă, iar Liviu Cilibiu' să-şi urmeze programul cu care a fost învrednicit de alegători: să dea cu azvârlita cu leul nostru, leul românesc!

De-o fi fost aşa o înţelegere, vom vedea la sorocul reînnoirii mandatului de guvernator. Oricum, chiar dacă toate trec ca valul, ca vântul, va rămâne, cu certitudine, longevitatea domnului Mugur Isărescu la Banca Naţională. Şi longevitatea la guvernare a lui Dragnea?

Vom rămâne cronicari ai faptelor văzute şi nu ai înţelegerilor închipuite, cum văd că a devenit ocupaţia comentatorilor de politică. Ce ne spun faptele? În privinţa lui Liviu Cilibiu', lucrurile sunt mai clare decât oricând: dacă va reuşi să-i dea cu ”M…E lui Iohannis“, va curge laptele şi mierea pe toate uliţele patriei, inclusiv acolo unde albinele moarte fac covoare, de parcă ar fi coji de alune americane autohtone. Din cauza ”statului paralel“, Liviu Cilibiu' a îmbrăcat cămaşa morţii. Ea îl incomodează; trăieşte insomniac nopţile lângă juna copiliţă, îi interzice şi concediul de odihnă de care se bucură azi până şi pensionarii lui Găbiţă. Dar orice sacrificiu e uşor de suportat, ca unul care vede viitorul României populat numai de pensionari.

Dacă visul de aur al comunismului, destinat doar nomenclaturiştilor, a eşuat, România lui Liviu Cilibiu' va fi, exclusiv, a pensionarilor. Dar fericiţi. Seară de seară, Olguţa a început deja, la televiziunea lui Ghiţă - refugiat în megieşi - să scrie noul calendar: peste trei ani vor fi dublate pensiile, apoi, un an mai târziu, triplate. Dar şi aici - Drăcia dracului! - i-a luat-o înainte Găbiţa. Proasta! De pomana ei au parte doar o mie de pensionari. Atât a reuşit să ciugulească din buget, cam golit de clopotniţa neamului, bani - euro, nu leul nostru, leul românesc! - cu care i-a trimis moca în Grecia. Visul llui Liviu îi cuprinde, însă, pe toţi: milioane de pensionari. Un aşa vis, de la un insomniac, mai ales dedat cultului berii, te pune pe gânduri.

De aceea, trezindu-ne din farmecele Olguţei, ne-am întors în lumea faptelor şi ne-am întrebat, cam prozaic, de unde bani pentru pensii? Dacă ţineam de domeniul SF, ne-am fi imaginat că i-o fi zis Mugur Vodă: ”Dă-i-nainte, Cilibiule, fă-le cu necaz priponitorilor tăi!“.

Iată, însă, iar ghinion! La fel ca-n ”Învăţăturile lui Matei Basarab către fiul său Teodosie“, Mugur Iărescu a încercat să dea un semnal că faptele bat visele! Fapta lui ultimă confirmă victoria culturii vinului, de care aparţine Mugur Vodă, nu doar prin şfoara sa de vie. Dovada e şi ”lecţia deschisă“, cu iz cam bahic, de economie politică, adresată mai ales lui Liviu Cilibiu'. Un gest in visu. O exemplară lecţie a unui pedagog exersat, zeci de ani, asupra locotenentului său, ziaristul cu mintea odihnită cândva, devenit azi un expert-pensionabil în domeniul bancar. Dar ce ziceţi şi de Găbiţa, care şi-a început ucenicia tot la Mugur Vodă? De la Banca Naţională la Primăria Generală, tot Mugur Vodă fiind guvernator, cu trecere pe la TVR şi Antena lui Dan Voiculescu, azi, doamna Firea poate da lecţii monetare fiecăruia pe rând şi tuturor împreună!

…Academician fiind, lecţia lui Mugur Vodă nu putea fi pe înţelesul tuturor, deci şi a mocofanilor: ”Rămâne dezirabilă menţinerea unui echilibru între setul de măsuri fiscale şi venituri cu rol de stimulare a cererii agregate şi, respectiv, cele de potenţare a capacităţii productive a economiei…“  Sau, mai departe: ”Se impune implementarea consecventă a unui mix echilibrat de politici macroeconomice, în paralel cu continuarea şi aprofundarea reformelor structurale din economie…“  etc etc…

'Geaba şi-a bătut capul Liviu Cilibiu' ca să înţeleagă dacă Mugur Vodă mai vrea încă un mandat sau şi-a pus deja pofta în cui. N-a înţeles neam! Silabisind, împreună cu juna copiliţă, academica lecţie le suna ca un poem. Abstract. O nedumerire împărtăşită îi apropie şi mai mult pe doi iubiţi, făcându-i să uite inconfortul referendumului privind soarta ”familiei tradiţionale“. Căci nu despre părinţi şi copii va fi vorba atunci…

P.S. Cilibiu = frumuşel, amant, tras prin inel, cu mustăcioară - mă rog! - pana corbului…

 

Citește și: