Gandul.info
Vartan Arachelian
Vartan Arachelian
3778 vizualizări 7 iul 2018

Povestea, despre cum s-a ajuns aici, e lungă. Crezul dlui Iohannis e că o societate mai bună nu poate fi făcută decât cu oameni (politicieni) integri. De unde să-i iei? Simplu: din votul cetăţenilor. Dar, vorba domniei sale, ghinion! Dl. Dragnea nu intră în paradigma sa selectivă, dar a intrat în cea a electoratului. „Alesul“ crede nesmintit în dreptul absolut al rezultatul votului. Adică, odată câştigat, el devine un bun care poate justifica orice, inclusiv repararea virginităţii morale pe care o reclamă Iohannis. Ca şi manifestanţii din stradă. Cererii dlui Iohannis de demisie din politică a preşedintelui Camerei, după o nouă condamnare, încă neconfirmată de o instanţă superioară, dl Dragnea i-a opus schimbarea articolelor de lege care să-i „repereze onoarea“. Adică să redevină virgin. Cum dl Iohannis n-a fost înbunat, dl Dragnea i-a cerut în public ministrului său de Finanţe să-l execute pe ”datornicul Iohannis”, pentru un căştig necuvenit de la o proprietate, însuşită ilegal.

Geaba zice dl Iohannis că nu poţi face o ţară ca afară, dacă selecţia electorală nu ţine cont de cazier. Şi nici Justiţia nu interzice oamenilor care au tinichea de coadă să participe la lupta politică. Ce-i de făcut? Iată o dilemă din care, se vede bine, cu greu se poate ieşi la noi, fără ciocniri contondente. Astfel, dl Dragnea, ca şi predecesorul său din fruntea Partidului Social Democrat, Victor Ponta, urcă nivelul luptei de care pe care, cum e în politică catchcan-ul, ameninţând cu suspendarea. Luni, ne-a ameninţat domnia sa, se va lua această decizie. Condiţia e de a zice da şi dl Tăriceanu. Dacă asocierea la degustarea bunurilor guvernării ii găseşte buni convivi, perspectivele îi face solitari. Iremediabil. Încurajat de creşterea în sondaje, graţie tacticii muştei de a se cocoţa la arat pe grumazul boului înjugat, joacă de ceva vreme mai prudent. Făcând felurite obiecţii lui Dragnea, se dovedeşte mai frecventabil de către ambasadorii acreditaţi la Bucureşti. Crede în şansa de a fi şi candidatul PSD la prezidenţialele. Imposibil ca partidul dlui Dragnea să accepte un astfel de preţ. Dar şi refuzul de a-l urma pe Dragnea în aventura suspendării preşedintelui ar fi sfârşitul acestei iluzii. Acceptarea ei însă, care înseamnă şi mutarea provizorie la Cotroceni, unde ar presta servituţi de care are nevoie dl Dragnea, ar repeta, probabil, soarta lui Crin Antonescu. Adică evacuarea  pe scara de serviciu din politică. Nu cred că Tăriceanu, cu activul atâtor schimbări periculoase de macaz, va risca agoniseala din sondaje.

Probabil, furios, de perspectiva unui refuz din partea comilitonului său politic, Liviu Dragnea s-a grăbit, cum spuneam, să-l atace sub centură pe Iohannis, cerând, prin interpuşi guvernamentali, executarea acestuia pentru datoria unei sume aflată încă în litigiu. Nu e singura deraiere de la felul său discret de a manipula. Nervozitatea îi joacă feste. Criza de timp în care s-a aflat încă de la venirea la putere s-a acentuat, epuizându-l. Eforturile sale de a acomoda legea cu nelegiuirile de care Justiţia îl acuză sunt dejucate de calendarul încărcat al consacrării legale ale acestora. După o condamnare în primă instanţă, urmează mai repede procesul deciziei ultime.  Probabil că în solitudine, el vede deja că-l va prinde tăierea porcului de Ignat în una din puşcăriile de lookul cărora e atât de obsedat ministrul său Tudorel Toader.

Personalitate care a lucrat întotdeauna prin interpuşi, are acum un comportament de nerecunoscut. A ajuns să se certe chiar şi cu ziariştii de la Parlament. Disperarea sa, deja publică - ”nu vreau să părăsesc ca prostul funcţia asta şi viaţa“ - ne face să credem că va încerca şi ultima carte pe care o are la îndemână: suspendarea. Datoria prezumtivă faţă de fisc a inamicului său, e un fleac pe lângă alegaţia pe care a sugerat-o, pe sub mustaţă, despre intenţia ”cuiva“ - statul paralel? - de trădare a intereselor naţionale, prin legea offshore. Aflată în dezbatere, legea urmeză să reglementeze beneficiarii (cât şi cum) exploatării gazelor din Marea Neagră. Cu o astfel de miză - „trădare să fie, dar să ştie tot poporul!“ - casa noastră comună se află în pericol de demolare. Dar nu va fi de râs ca-n filmul cu bradul de Crăciun livrat de Stan şi Bran unui negustor adus la stare de violenţă extremă. Doamne fereşte de furia cartoforului adus la sapă de lemn! Măcar până când alegerile vor schimba masa critică a parlamentarilor în favoarea celor de bună credinţă.

Citește și: