Liviu Mihaiu
Liviu Mihaiu
2120 vizualizări 13 apr 2018

Acum, singurul de-acolo care mie-mi face sens şi rost este Goţiu. Ecologist de-al meu, pe baricadele anti RGMC, de pe vremea când societatea civilă nu era făcută praf de ideologie si iacobinism isteric, Goţiu ştiu că e printre puţinii care apără Mediul (cea mai mare problemă a secolului XXI) printre aleşii troglodiţi şi neamprostiţi. 

Că avem o Opoziţie slabă, cu idei puţine şi fixe, o arată, numai să dăm un exemplu la întâmplare, moţiunea de simplă "Unde-i Centenarul nostru, tovarăşi?" - prilej de afirmare a lui Gigel Ştirbu, candidat "secret", în mintea lui, la postul de ministru, unde deţine titlul de ex - împotriva guvernului şi a ministrului Culturii. Care, culmea ironiei, a stopat o mie de acţiuni festiviste cu folclorişti, mici şi bere, venite din teritoriul clientelei de partid, başca a mai venit şi cu nişte propuneri europene într-o chestiune care ne priveşte pe toţi, mai puţin pe Preşedintele ţării, românul care spune public cum că Unirea cu Basarabia nu este "fezabilă".

Dar, că în cea mai tânără Opoziţie a Parlamentului avem o fibră de NU-işti sadea, nu-mi imaginam. Una din cele mai mari probleme ale educaţiei româneşti este NU-ismul. Generaţii de copii au în ADN-ul social acele  "Nu ai voie să faci asta!" şi "Cine (Nu) a făcut asta să iasă-n faţă!" pe care generaţii de părinţi şi educatori le-au săpat adânc în "conştiinţa civică" populară. 

NU-ismul este, alături de invidia negativă (da, există şi invidie pozitivă) şi sindromul ţapului ispăşitor, unul dintre flagelurile înapoierii nostre congenitale. Avem o pasiune a interdicţiei cum numai părinţii noştri, trăiţi in comunism, o pot clama ca marcă înregistrată. 

Societatea românească este bolnavă, manifestă acel sindrom de stres post-traumatic în preocuparea ei pentru ce NU este voie să facem. 

Că USR-ul este un partid fără doctrină şi ideologie nu mai e de mult un secret şi nici nu e o tragedie. Eu mă regăsesc şi în stânga, şi în dreapta. În acelaşi timp, în serie şi-n paralel. 

Că tinerii din "grădiniţa iacobină" nu sunt in stare să livreze un draft de proiect de ţară pe domeniile esenţiale (Educaţie, Sănătate, Cultură, Antreprenoriat şi Mediu), nici asta nu ar fi un mare defect pentru nişte începători. 

Că sunt lipsiţi de orice fel de aparat critic la derapajele anticonstituţionale ale "statului paralel", să zicem că aşa au apucat ei, maică, să se taberizeze în gherila asta româno-română. 

Că votează împotriva a orice vine dinspre putere, fie bun, fie rău, este în media conştiinţei politice poporaniste: "de ce să facă ăsta prost, ce pot eu să fac prost, după ce-l dau jos pă prostu` ăsta?"

Dar că s-au apucat să facă proiecte de legi impotriva sunetelor din case şi a fumului de ţigară electronică în spaţii publice, asta mi se pare deja mai mult decât neprofesionalism şi inadecvare politică, ci intră deja la categoria voluptăţi tâmpite şi politică cu perversiuni prelungite. 

Iar dacă luăm definiţia clasică a lui Bismarck, cum că "Politica este arta posibilului", atunci USR-ul este acel partid politic care face din imposibil o artă. 

 

Citește și: