Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1590 vizualizări 4 sep 2017

“Statele Unite ale Americii au în vedere, în plus faţă de alte opţiuni, oprirea tuturor schimburilor comerciale cu orice ţară  face afaceri cu Coreea de Nord”, a postat ieri preşedintele Donald J. Trump,  într-un tir de tweet-uri pe tema ultimului test nuclear al lui Kim Jong-un.

Dacă 90 la sută din comerţul internaţional al Fenianului e cu Beijingul, la cine s-ar fi putut referi?

Trump s-a mărginit până astăzi să ameninţe, fără însă să-şi pună ameninţările în practică, iar acest lucru la nivelul celei mai mari puteri a lumii e o dovadă de slăbiciune. Credibilitatea USA scade cu fiecare tweet al lui Trump.

Şi-a închipuit că lăsând pe seama Chinei rezolvarea problemei nord-coreene face o mişcare iscusită. Dacă însă nepotul Preşedintelui Etern îşi continuă testele, din ce în ce mai zgomotos, e pentru că între SUA şi China nu există ceea ce se cheamă un “consens operaţional”. Observaţia aparţine lui Henry Kissinger (ale cărui sfaturi Preşedintele fie nu le ascultă, fie nu le pricepe).

Într-o analiză publicată în Wall Street Journal pe 11 august, fostul Secretar de Stat, care şi astăzi, la 94 de ani, mai face naveta între Beijing-Moscova-New York, un foarte bun cunoscător al jocului geopolitic la zi,  a atras atenţia asupra situaţiei în care se află China. Nu poate asista la dispariţia Coreeii de Nord, zona sa tampon, dar nici nu poate accepta ameninţarea nucleară. “Dată fiind alocarea enormă şi disproporţionată a resurselor naţionale nord-coreene către programul de înarmare nucleară, a abandona programul sau a-l limita ar produce o răsturnare politică, poate chiar o substanţială schimbare de regim. China pricepe fără îndoială acest lucru. Prin urmare, unul dintre cele mai evidente demersuri ale diplomaţiei sale actuale este sprijinul de principiu al Beijingului pentru denuclearizarea Coreei de Nord. În acelaşi timp, perspectiva dezintegrării sau a haosului în Coreea de Nord, stârneşte cel puţin două îngrijorări majore în China. Prima e legată de efectele politice şi sociale ale unei crize interne nord-coreene asupra Chinei înseşi (unul dintre aceste efecte ar putea fi un val de refugiaţi care ar urma unei crize umanitare, n.m.). A doua implică securitatea în nord-estul Asiei. Imboldul Chinei, în ajutorul la implementarea denuclearizării, va fi de a impune restricţii comparabile în toată Peninsula Coreea” (fapt care s-a şi întâmplat, printr-o iniţiativă chino-rusească, respinsă de Casa Albă, n.m.), scrie Kissinger. “China ar trebui să aibă, de asemenea, un rol în evoluţia post-denuclearizare a Coreei de Nord, fie că va fi o soluţie cu două state, fie soluţia reunificării (...). Până în prezent, Administraţia [Trump] a urgentat China să preseze asupra Coreei de Nord, precum un fel de subantrepernor care să atingă obiectivele americane. Cea mai bună abordare – poate singura realizabilă – este de a îmbina cele două eforturi şi de a dezvolta o poziţie comună, urmărită în cooperare cu celelalte ţări implicate”.

Revenind la tweeto-tirurile lui Trump, ai zice că acum şi-a găsit preşedintele Americii cu cine să se certe, dacă de fapt n-ar lovi în ultima vreme, cu fiecare tweet, în credibilitatea Americii. Schimburile comericale dintre Statele Unite şi China se apropie de 650 miliarde de dolari şi, în plus, China e cel mai mare creditor al Americii!

Citește și: