Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1722 vizualizări 7 nov 2017

Multă lume a sperat ca actualul premier, Mihai Tudose, fiind mai mare ca Grindeanu, să fie şi mai tare decât acesta. Să-şi conducă, el însuşi, guvernul pe care îl reprezintă, şi pentru care va răspunde. Da’ de unde?

După felul în care s-a comportat astăzi, furişat (ca un învins) şi tăcut (ca un scurtat de limbă), premierul a părut, mai degrabă, un curcan fezandat, servit la tipsie, în sos de capere, pe blatul biroului lui Dragnea.

Lasă că nici Dragnea, cu gândul la cele care vor urma, n-a mai avut tăria să blufeze, rostind simplu în faţa ziariştilor din Parlament: „Azi nu dau declaraţii!”. Cum aşa, tocmai azi când tot românul voia să-şi afle condamnarea? Astăzi, în preziua adoptării „OUG - Revoluţia fiscală” la români? Astăzi, când oricare bărbat politic ar fi avut tăria să declare: „OK, mă sinucid, dar o să vă iau, pe toţi, cu mine!”?   

Ei bine, revenind, figurile celor doi lideri social-democraţi n-au transmis nimic bun.

Pentru că n-are cum să fie bine când doi politicieni – unul din disperare, altul, din „yesmanism” – se aşază împotriva tuturor: împotriva contribuabililor, împotriva sindicatelor, împotriva patronatelor, împotriva CES, împotriva CF, împotriva administraţiei locale, împotriva firescului.

Sigur că disperarea lui Dragnea e de înţeles: nu face „revoluţie” fiscală, cu tot ce presupune această perversă găselniţă a lui Vâlcov (căruia puţin îi pasă de soarta celorlalţi), îl mănâncă „masele” fidele. Dacă Legea salarizării unitare, Legea pensiilor şi alte astfel de legi vor dovedi că s-au născut moarte şi-ngropate, din lipsă de resurse bugetare, acestea vor reacţiona imprevizibil pe termen scurt, şi previzibil la următoarele alegeri.

Deci, pentru asta e necesară „revoluţia fiscală”.

Nu are nicio importanţă că patru milioane de salariaţi la „patron” vor primi lefuri mai mici sau majorate cu trei lei. Nu contează că, rămaşi cu 30 la sută mai puţine încasări din „I.V.” (impozit pe venit), primarii vor fi „cumpăraţi” cu alte miliarde din banii tuturor, de la bugetul general (ce abureală grosolană), în timp ce toţi edilii, în lăcomia lor salarială, vor creşte, fără număr, impozite şi taxele locale.

Pentru că, de fapt, asta este reţeta „revoluţiei” fiscale: se anunţă măriri de salarii, se majorează brutul cu procentul anunţat, se mută plăţile de la angajator în cârca angajatului; se anunţă micşorarea impozitului pe venit; se plâng primarii de faliment, pentru acoperirea golurilor, li se promit bani de la buget, la primăvară, şi dezlegarea la majorarea taxelor şi impozitelor locale; se anunţă despovărarea angajatorului prin preluarea taxelor per angajat şi i se pune în contabilitate o taxă de solidaritate.

În consecinţă, de la venirea la putere, coaliţia PSD-ALDE a mărit: accizele la carburant, preţurile în general, taxele şi impozitele pentru angajat şi angajator, lefurile angajaţilor, cu doi-trei lei, salariile bugetarilor, aleşilor, demnitarilor, primarilor, aleşilor locali, cu zeci de milioane, pensiile celor de mai sus, cu alte zeci de milioane, precum şi pensiile speciale; a scăzut impozitul pe profit, care va conduce, la nivelul administraţiei locale, la majorarea substanţială a taxelor şi impozitelor.

Dar asta, vorba lui Caragiale: „Nu e revuluţie, domnule, e reacţiune!”.

Citește și: