Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2151 vizualizări 6 ian 2018

Gest perfect inutil: reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU pe tema protestelor din Iran, convocată ieri la cererea Statelor Unite.

Doamna Nimrata Haley, agitatul ambasador american la Naţiunile Unite, a ţinut, conform obiceiului, să rezume în Consiliul de Securitate furtuna de postări  pe Twitter ale preşedintelui Donald J. Trump. Adresându-se când celor prezenţi, când poporului iranian, a declarat că protestele din Iran constituie “o expresie spontană a drepturilor fundamentale ale omului (…) şi o puternică exprimare a unor oameni curajoşi, care sunt sătui de guvernarea lor opresivă şi gata să-şi rişte viaţa în stradă”. A cerut, de asemenea, autorităţilor de la Tehran să pună capăt cenzurii şi să restabilească conexiunile la internet şi a încredinţat victimele represiunilor că n-au murit degeaba.

Cu toate că ambasadorul Haley le-a solicitat tuturor să sprijine manifestanţii din Iran, ceilalţi membri ai Consililui de Securitate au fost cât se poate de rezervaţi. Cum era de aşteptat, reprezentantul rus la ONU, ambasadorul Vasili Nebezia, a declarat: “Statele Unite ale Americii abuzează de platforma Consililui de Securitate. Să lăsăm Iranul să se ocupe de propriile probleme. (…) Motivul real al convocării reuniunii de astăzi nu este protejarea drepturilor omului sau promovarea intereselor poporului iranian, ci mai curând o încercare voalată de a continua subminarea Acordului nuclear”. Nebezia ar mai fi adăugat că, urmând acelaşi raţionament, Consiliul de Securitate ar fi trebuit să se întrunească şi în 2014, cu prilejul demonstraţiilor din America după uciderea adolescentului de culoare de către un ofiţer de poliţie alb.

Ieri, surse relativ informate, raportau 21 de morţi şi aproximativ 1000 de arestaţi.

Cu o zi înainte, pe 4 decembrie, oficialii iranieni anunţau că valul de proteste s-a diminuat. Televiziunile (subordonate toate regimului) dau de câteva ori pe zi imagini cu tot mai numeroşi contra-demonstranţi (oameni de la vârsta a doua în sus, care poartă portretele celor doi Lideri Supremi: Ayatolllahul Khomeini (primul) şi Ayatollahul Khamenei (actualul).

Ministrul de Interne, Abdulreza Rahmani Fazli, a declarat că numărul total al protestatarilor n-ar fi fost, până în prezent, mai mare de 42.000, pe când reprezentanţi ai Gărzii Revoluţionare au dat o cifră de aproape trei ori mai mică. Tendinţa de minimalizare e evidentă, cum evidentă e dorinţa de a evita orice comparaţii cu manifestaţiile din 2009, care au scos în stradă milioane de oameni şi au durat aproape opt luni.

În tot acest vacarm al manipulărilor Paulo Coelho mai lipsea. Joi, într-o postare pe Twitter, scriitorul (sunt, recunosc, printre puţinii care nu l-au citit) s-a răţoit la fiul fostului şah al Iranului, care – mare tweetuitor şi el în ultima săptămână – a cerut autorităţilor  americane (trăieşte în Maryland) să sprijine manifestaţiile.

“Ţine-ţi gura! Savak e mort, iar poporul Iranian se va uni pentru a-şi sprijini ţara, dacă vei cere vreodată vreo altă lovitură de stat precum cea orchestrată de CIA în 1953”. Ce vrea să spună Coelho? Că temuta poliţie a fostului şah nu mai este (există, în schimb, cea a ayatollahilor) şi sugerează că moştenitorul aşa-numitului Tron al Păunului cochetează cu ideea de a restaura dinastia Pahlavi, cu sprijin extern şi compară  - straniu! - situaţia de acum cu cea din august 1953, când serviciile secrete britanice şi cele americane l-au răsturnat pe ministrul ales democratic Muhammad Musaddegh. Trei sferturi din populaţia Iranului nu era născută când, în ianuarie 1979, a fugit şahinşahul, iar restaurarea monarhiei e imposibilă, şi chiar dacă – fantazând cu Coelho - ar fi posibilă nu s-ar putea realiza cu cineva perceput ca omul americanilor. 

Citește și: