Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
570 vizualizări 11 ian 2019

România trebuie să găsească soluţii pe termen scurt la problemele dificile cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană şi fără a le exporta pe cele interne, cu atât mai mult cu cât 2019 este anul alegerilor europarlamentare şi al alegerii unui nou preşedinte al Comisiei Europene. Iar agenda publică electorală ce va influenţa configuraţia Parlamentului European în mai 2019 este destul de nefericită: crize financiare, mişcări anti-migraţioniste, anti-europene, populiste, mişcări de stradă plus efectele economice, politice şi sociale ale ieşirii Marii Britanii din UE la 29 martie 2019.

De aceea, sarcina diplomaţiei, a Guvernului şi a Preşedinţiei României se anunţă deloc uşoară. Un principal motiv ar fi lipsa majoră de experienţă a României (în special la nivelul aparatului politic şi administrativ intern) în gestionarea afacerilor europene la nivel european, faţă de celălalte state membre UE ce au mai deţinut acest rol până acum.

Este greu să-mi imaginez cu cât succes vor coordona şi prezida reuniunile ministeriale ce vor urma actualii membri ai Guvernului Dăncilă, împreună cu aparatele interne din ministere. Sau cum vor reuşi prin negociere să convingă miniştrii din statele UE să ajungă la un numitor comun pe dosarele politice în lucru. Se consideră chiar, conform site-ului oficial, că în următoarea perioadă vor avea loc peste 150 de grupuri de lucru, cu discutarea a circa 200-300 de dosare legislative pe parcursul a peste 1500 de întâlniri formale şi informale.

Poate şi de aceea, în anul 2009, Consiliul Uniunii Europene, întrevăzând posibilitatea apariţiei unor astfel de slăbiciuni, a decis că pentru a avea continuitate în decizii şi în soluţionarea dosarelor, Preşedinţiile Consiliului UE să fie grupate şi organizate în Trio-uri pentru perioade fixe de 18 luni, câte şase luni fiecare stat membru - ultima grupare de state fiind formată de Estonia, Bulgaria şi un stat membru cu experienţă - Austria, Pentru perioada 2019-202, grupul României este format cu Finlanda şi Croaţia.

Şi dacă această lipsă a calităţii administraţie româneşti poate fi discutabilă, în funcţie de taberele politice, disputele interne pot aduce prejudicii de imagine mult mai mari României şi indirect Uniunii Europene. Cazul Preşedinţiei Republicii Cehe în 2009 a rămas în istoria organizării unor astfel de evenimente: Cehia, confruntându-se atunci cu o cădere a Guvernului la mijlocul celor 6 luni de preşedinţie, cădere ce a generat un haos la nivel politic şi administrativ.

Aşadar, este legitim să ne întrebăm şi să ne preocupe cum poate România să aducă consens şi progres în cadrul Uniunii, atâta timp cât discursul guvernanţilor români este unul populist, de multe ori îndreptat împotriva Uniunii, cât timp între preşedintele Iohannis şi coaliţia de guvernare se poartă un război neîntrerupt sau continuă criticile, plus ignorarea de către politicienii de la guvernare a recomandărilor unora dintre cele mai importante instituţii la nivel european - Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia, Parlamentul European.

Amintind de întâmplarea Cehiei, nu imi pot imagina un scenariu asemănător: cum ar rezona Europa la o atât de dorită şi posibilă (în ignoranţa unor politicieni) acţiune de suspendare a preşedintelui Klaus Iohannis pentru înaltă trădare fix în mijlocul deţinerii României a Preşedinţiei Consilului UE?

Dar un astfel de scenariu nu e posibil. Preferabil şi încântător ar fi dacă România, prin fiecare cetăţean al ei ar gândi, respira şi acţiona ca nişte adevăraţi europeni ce suntem. Încă.

Ce reprezintă Preşedinţia Consilului Uniunii Europene?

Consiliul UE este format din miniştri celor 28 de state membre, care se întâlnesc în mod regulat, pentru a discuta, negocia şi adopta legislaţia europenă, împreună cu Parlamentul European; de a coordona politicile statelor membre în domenii specifice precum cele economice şi bugetare, educaţie, forţă de muncă, cultură, tineret şi sport; de a defini şi pune în aplicare politica externă şi de securitate; de a încheia acorduri internaţionale (acordând mandat Comisiei Europene) şi de a adopta alături de Parlamentul European bugetul Uniunii Europene.

Preşedinţia Consiliului organizează şi prezideză şedinţele/ întâlnirile grupurilor de lucru cu obligaţia de a avea un rol neutru, de mediator, neputând favoriza propriile opţiuni de politici europene. Asta neînsemnând totuşi că nu îşi poate împinge în negocieri agenda proprie sau priorităţile asumate.

Priorităţile României pentru perioada Preşedinţiei

Conform celor asumate de Guvern, priorităţile României sunt împărţite în patru arii tematice: "Europa convergentă", "Europa siguranţei", "Europa, actor global" şi "Europa valorilor comune".

Fiecare arie/ pilon acoperă o serie de obiective de la avansarea procesului de negociere privind Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, la facilitarea operaţionalizării Parchetului European sau promovarea combaterii dezinformării online şi a ştirilor false, inclusiv prin ameliorarea educaţiei în domeniul mass-media şi dezvoltarea de mecanisme europene care promovează bunele practici în combaterea dezinformării.

 

Citește și: