Paul CHIOVEANU
Paul CHIOVEANU
1202 vizualizări 9 aug 2018

În termeni nonficţionali, colegii de la ziarul Libertatea publică câteva transcripturi ale unor conversaţii, interceptări culese de către Direcţia Naţională Anticorupţie, între unele persoane cu statut deja de inculpaţi. Se aduc în discuţie posibile intervenţii ce sunt sau pot fi făcute la cei doi primari, precum şi o descriere a influenţei acestora la nivel de conducere de instituţii publice din Bucureşti şi Ilfov.

Nu este pentru prima dată şi, să sperăm, nici ultima, când presa scrie despre posibile fapte de corupţie ale unor politicieni sau funcţionari publici numiţi sau aleşi. Dar este pentru prima dată când Gabriela Firea (actual politician, fost jurnalist) dă în judecată un ziar. Un gest ameninţător la adresa libertăţii presei din România, o reîntoarcere de tristă amintire la perioada Adrian Năstase din 2000-2004.

Acestă ultimă ”agresiune”, vine pe tonul de nervozitate şi nelinişte al Gabrielei Firea din ultimele luni. Pe modelul Trump  - fake news media, ”the real enemy of the state” - asistăm la ameninţări cu judecata, dezminţiri la posturi TV prietene, comunicate în care sunt vizaţi toţi cei care nu îi sprijină acţiunile populiste – colegi consilieri, ong-uri, comentatori pe reţele de socializare. În sfârşit, se pare că Gabriela Firea şi-a găsit duşmanul. Iar acest duşman trebuie chemat în instanţă şi pus să plătească.

Pentru cei câţiva jurnalişti de investigaţii şi redacţii care sprijină acest tip de presă, acţiunea primarului este periculoasă, existând cel puţin două riscuri: 1) ca redacţiile să nu mai sprijine financiar astfel de demersuri, pentru a evita birocraţia unui proces juridic şi 2) Gabriela Firea să fie percepută ca un model pentru colegii politicieni.

Concomitent cu demersul juridic făcut în cazul Libertatea, Gabriela Firea a dat în judecată şi administratorul paginii de Facebook gabrielafireaoficial care, conform comunicatului PMB, nu aparţine Primarului:

”Prin publicarea, pe aceasta pagină falsă, de informaţii neadevarate, este adusă atingere întregii activităţi desfăşurate în Primăria Capitalei, cu atât mai mult cu cât autorul textelor nu le postează în nume propriu, ci induce ideea că este vorba despre un instrument de comunicare oficial al unei persoane aflată într-o funcţie de demnitate publică. Acest mod de acţiune încalcă tocmai condiţiile reţelei de socializare, una dintre ele fiind ca utilizarea reţelei să se facă în nume propriu.”

Şi în acest caz, Gabriela Firea a preferat să folosească instrumentul juridic extrem – chemarea în judecată, în locul folosirii instrumentelor oferite de către reţeaua socială Facebook. Un alt duşman identificat de Primarul General şi supus judecăţii!

Cu siguranţă tonul critic al administratorului paginii de mai sus a stârnit mânia Gabrielei Firea. Dacă postările ar fi fost pozitive, de simpatie şi care să sprijine imaginea de ”gospodar” la primărie, pe de o parte şi ”gospodină loială” în familia Pandele, pe de altă parte, nu s-ar fi ajuns aici. Dar se pare că aceaste critici - care pot fi şi constructive pe anumite subiecte - şi umorul din comentariile celor prezenţi în reţeaua Facebok sunt motive de sancţionare pe căi juridice.

Posibil ca actualul Primar General chiar să sufere de această teamă de a fi criticată (un sentiment de altfel normal pentru orice politician), de a pierde susţinerea votanţilor PSD, din interiorul şi exteriorul partidului. Sentimentul este major, proporţional cu acţiunile pe care le face împotriva libertăţii presei. Teama puternică nu compensează nici vorbele şi relatările frumoase ale unor instituţii media apropiate (abonate la contracte cu primăria, prin publicitate directă - reclame TV sau evenimente publice comune - dezbateri pe diverse teme).

De ce este periculoasă acţiunea Gabrielei Firea

Cele două plângeri penale amintesc şi de episodul din martie anul acesta, când cei doi lideri ai coaliţiei de guvernare din România - Liviu Dragnea şi C.P. Tăriceanu - aduceau în spaţiul public ideea că în România ar trebui să existe o lege a defăimării, pe scurt spus - reintrodusă o formă a cenzurii politice. Subiectul, din fericire, a fost închis atunci, dar există oricând posibilitatea redeschiderii acestuia, în funcţie şi de creşterea nemulţumirii societăţii vis a vis de Guvern şi clasa politică.

”L-am contactat pe Liviu Dragnea înainte de a publica fiecare dintre cele opt investigaţii despre el şi prietenii lui de la Tel Drum. N-a răspuns. L-am căutat în Parlament şi la partid să-l întrebăm despre contractele cu statul, afacerile cu Costel Comana, fondurile de vânătoare, ferma de porci a fiului său. Tot nimic. Acum câteva ore ne-a scris pentru prima dată. Ne-a transmis, pe WhatsApp, că urmează să ne dea în judecată pentru textul publicat', anunţau jurnaliştii Rise Project pe pagina de Facebook în iulie 2017.

România nu este un caz singular

Ce fac politicienii români se întâmplă şi în alte state, iar metoda, se pare, este utilizată cu un oarecare succes. Este copiată obsesia lui Donald Trump de a înfrunta şi combate jurnaliştii care nu sunt apropiaţi de Casa Albă şi catalogarea drept ştiri false - fake news – a ştirilor sau relatărilor presei mai puţin favorabile administraţiei Trump sau agresivitatea la adresa presei şi măsurile luate de Recep Tayyip Erdogan, Bashar al-Assad sau Vladimir Putin. La o oarecare limită, se află şi Andrzej Duda şi Viktor Orban.

Scandalul ştirilor false via Cambridge Analytica şi ultimul anunţ Facebook privind o campanie de dezinformare derulată după alegerile prezidenţiale din America 2016 întăresc afirmaţiile celor care cred că împotriva lor este dus un război de dezinformare şi manipulare a societăţii cu privire la acţiunile guvernamentale. Principala vină o poartă, în unele cazuri, chiar mass media, în altele - opoziţia politică, Soros, ambasadele.

Date factuale

O ultimă cercetare a institutului american Ipsos, publicată pe 7 august, arată că numărul celor care cred în discursul împotriva presei, în Statele Unite, este semnificativ, cel puţin printre alegătorii republicani:

  • 48% dintre republicanii americani consideră ca mass media reprezintă principalul inamic al poporului american;
  • 43% dintre republicanii americani consideră ca preşedintele Americii are autoritatea de a închide mass media implicată într-un aşa zis ”comportament rău”;
  • 79% dintre republicani consideră că presa îl tratează nedrept pe Donald Trump;

Pe de altă parte, 85% dintre americani consideră că libertatea presei este esenţială pentru democraţia americană.

România se află pe locul 44 din 180 de ţări în Indexul Libertăţii Presei pe anul 2018 şi întocmit de către organizaţia Reporteri fără Frontiere. Pe locul 43 se află Coreea de Sud iar pe locul 45 - Statele Unite.

Citeşte şi Twiplomacy

 

Citește și: