Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2362 vizualizări 28 mai 2019

Astăzi, într-a treia zi calendaristică de la duminica votului, e pe cale să se încheie şi minunea dată nouă de electoratul care a împins PSD pe tobogan.

Şi, pentru că opoziţia înfăptuirii acestei minuni trebuia să poarte un nume, i s-a spus, vezi bine, PNL.

Sigur că am înţeles şi eu, ca noi toţi, mesajul electoratului din rândurile căruia am făcut parte: „Jos PSD!”. Absolut corect, iar asta – adică faptul că-ţi primeşti răsplata după faptă, la vot – face parte din legea firii şi a democraţiei.

Dar când aduni următoarele: figura tristului Ludovic, vocea-i băţoasă, mesajul sacadat, aproape marţia(n)l, faptul că Alianţa 2020 respinge ideea unei participări la guvernare - alături de PNL&(eventual)UDMR&PMP -, condus de (re)numitul Orban, faptul că ProRomânia a precizat/întărit/subliniat de 20 de ori că „dacă tot e să pună umărul la răsturnarea guvernului Dăncilă, atunci musai să pună în loc unul mai bun, şi nu unul mai prost” - şi, în niciun caz, acesta să fie condus de Ludovic Orban -, faptul că nici nu ne-am obişnuit bine cu gândul revenirii liberalilor la guvernare, că au şi reapărut vechile figuri la casting, nu se poate să nu te gândeşti că minunea trimiterii PSD la penitenţă ne scapă printre degete.

Păi, domnul Orban îşi dă seama ce va să-nseamnă să se angajeze la o guvernare minoritară, susţinută de Alianţa 2020 - cea care va deveni adversarul direct al PNL, în următorul interval electoral – când şi când, dar rar şi foarte rar?

Înţelege Ludovic ce va să-nsemne ca această susţinere pe sponci să se intersecteze cu opoziţia susţinută a unui PSD, reformat sau nu – iar figura Viorichii de azi părea, pur şi simplu, absolut reformată, de m-am întrebat, sincer, cine se află în interiorul capului vechiului premier –, timp de aproape doi ani, până la parlamentarele următoare?!

Ştie liderul PNL ce-nseamnă „şantajul şi etajul” parlamentar practicat, la ocazii, de UDMR, mai ales atunci când îţi arde buza?!

Crede omul cu chitara că Ponta va dansa cum îi va fredona el, pe sub balcoane, uitând, de emoţia victoriei, că sângele apă nu se face?!

Speră şeful liberalilor, viitorul premier al guvernului PNL de sacrificiu suprem, că va veni racheta-Rareş Bogdan mereu, de la Bruxelles, ca să-nfierbânte asistenţa?

Eu cred că habar n-are ce înseamnă toate astea la un loc.

Iar dacă nu-şi dă seama, îmi permit să-mi spun eu o părere: înseamnă cam 10 procente adăugate, şi nu scăzute, la „zestrea” actuală a PSD; încă vreo 10 în plus pentru PLUS&USR; creşterea încrederii electoratului în prezidenţiabilul Cioloş, co-lider al unei alianţe cu reacţie; eclipsarea unui preşedinte (Iohannis), rămas fără adversar pe stadion; şi nu în ultimul rând, readucerea propriului partid la un sub 20 de procente, tradiţional.

Eu înţeleg că trebuie drese prostiile PSD, dar nu-i mai bine să şi le dreagă singur, că le ştie pe de rost – Dăncilă reproşându-le deja parlamentarilor săi că au dat OUG-uri pripite -, dovedind, o dată în plus, faptul că timp de doi ani au mânat caii pe mirişte?

E mai simplu să vină, astăzi, PNL la guvernare, ca să se plângă de „greaua moştenire”, să se afunde într-o previzibilă criză financiară, dând din colţ în colţ, şi arătând cu degetul către un PSD, pe care prea mulţi, atunci, îl vor fi uitat deja, sfârşind ca PNŢCD, în vremea CDR?

Eu înţeleg tentaţia de a prelua frâiele guvernării, setea de putere, poate chiar dorinţa de a performa a unui partid care n-a convins, după ’89.

Dar întrebarea este: îl ţin sau nu curelele să facă asta singur?! Pentru că restul sunt mult mai mulţi!

Citeşte şi The Day After Dragnea

Citește și: