Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1433 vizualizări 24 mai 2019

Un dialog din 1980 între doi mari contemporani: evreo-americanul Philip Roth (care s-a stins în urmă cu un un şi două zile) şi ceho-francezul Milan Kundera (care în 1984 urma să publice „Insuportabila uşurătate a fiinţei”).

Intervievatorul e Roth şi îl lasă, deci, pe Kundera să se desfăşoare. Ajung, în cele din urmă, la obsedantul subiect: totalitarismul. Pregătindu-l, vorbiseră despre uitare, adică despre moarte.

Kundera: „Moartea ca pierdere a sinelui. Dar ce este acest sine? E suma a tot ce ne amintim. Astfel, cee ace ne îngrozeşte în moarte nu e pierderea viitorului, ci pierderea trecutului (…). Uitarea e şi o importantă problemă politică. Atunci când o mare putere vrea să văduvească o ţară mică de conştiinţa ei naţională, se foloseşte de metoda uitării organizate”.

Totalitarismul, zice Kundera, „îi văduveşte pe oameni de memorie, remodelându-i sub forma unei naţiuni de copii. Toate totalitarismele fac asta. Şi poate că întreaga noastră epocă tehnologică o face, prin acest cult al viitorului, prin cultul tinereţii şi al copilăriei, prin indiferenţa ei faţă de trecut şi neîncrederea în gândire” (astăzi, în 2019, frazele sună profetic).

„Lumea totalitară e mai degrabă o lume a răspunsurilor, nu una a întrebărilor (…). Prostia oamenilor vine din faptul că au răspuns la toate”.     

Citește și: