Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2250 vizualizări 1 oct 2017
Între containerele gri care adăpostesc aproximativ o mie de migranţi care au traversat Mediterana fugind din Africa şi Orientul Mijlociu şi au avut norocul să ajungă, Papa i-a invocat pe cei care şi-au înecat speranţele în apele mării. 
 
Suveranul Pontif purta brăţara de plastic galben a azilanţilor, dăruită de cineva din mulţime, pe care era înscris numărul 3900003.
 
Şi ieri Papa Francisc a strigat, ca Profetul în pustiu, către guvernele Europei, cum o făcuse de când primele bărci cu migranţi s-au arătat la ţărmurile bătrânului şi resentimentarului nostru continent: "Iartă-ne, Doamne! În această lume a globalizării, am ajuns la globalizarea indiferenţei (...). Iartă-ne, Tată, pentru cei care s-au aşezat comod şi s-au închis în propria bunăstare care duce la anestezia inimii, iartă-ne pentru cei care, cu deciziile lor la nivel mondial, au creat situaţiile care duc la aceste drame".
 
L-am urmărit pe Papa cu sentimentul acut că undeva, cândva, am citit nişte pagini de ficţiune despre migranţi. Am săpat ore întregi prin bibliotecă, până am găsit.
 
Eroul orwellian din "O mie nouă sute optzeci şi patru", Winston Smith, funcţionar mărunt la Ministerul Adevărului (pe al cărui frontispiciu tronează cele trei mari lozinci - RĂZBOIUL ESTE PACE/ LIBERTATEA ESTE SCLAVIE/ IGNORANŢA ESTE PUTERE), începe un jurnal:
 
"4 aprilie 1984. Aseară la cinema. Numai filme de război. Unul foarte bun cu un vapor plin de refugiaţi, bombardat undeva în Mediterană....".
 
Citiţi singuri mai departe. George Orwell, "O mie nouă sute optzeci şi patru", în traducerea excepţională a lui Mihnea Gafiţa, Editura Polirom 2002, pagina 25. 
 

Citește și: