Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2651 vizualizări 30 mai 2019

Şi de la USR, combinat cu PLUS, şi de la Pro România, combinat cu PSD, ba, chiar şi de la preşedinte, combinat la Cotroceni.

Dacă în dreptul Puterii se desfăşoară, începând de duminică, jocul de societate bulversată, „Cine nu prinde scaun liber dispare din partid”, în dreptul Opoziţiei se organizează întrecerea „Ciupeşte-mă să mă asiguri că sunt treaz”.

Ludovic Orban, „premierul desemnat” cum s-ar spune, apare zilnic şi ne asigură că el şi cu PNL vor să preia, dacă se poate, de mâine, guvernarea. Că mesajul electoratului e clar, că nu mai încape discuţie, că e o prostie şi o lipsă de respect ca Dăncilă şi compania să se cramponeze de putere, de vreme ce votul publicului a fost de peste 50 la sută în favoarea Opoziţiei, iar ea, Opoziţia, trebuie să se conformeze, şi să preia frâiele guvernării.

Absolut corect, numai că nu toţi opozanţii au aflat că sunt în Opoziţie: de exemplu UDMR şi ProRomânia.

Ceea ce s-a remarcat cu ochiul liber în cazul votului pentru actualul preşedinte al Camerei Deputaţilor, caz în care s-a înregistrat primul eşec al noii (?!) Drepte.  

Accident care, evident, nu l-a clintit pe Orban din zborul său, slobozit ca o săgeată liberală din arcul dorinţelor lui Iohannis.

Orban: „Zilele următoare vom depune o moţiune de cenzură!”.

Iohannis: „Eu cred că Opoziţia scrie la ultimele fraze din moţiunea de cenzură”.

Kelemen: „Participăm la moţiune, cu o condiţie: să adăugăm un text la text, dacă tot ni se cere ajutorul”.

Barna&Cioloş: „Noi participăm la moţiune, la guvernare nu ne băgăm”.

Ei, aşa da o Opoziţie sudată/închegată, în concordanţă cu cerinţele electoratului, gen: „Te ajutăm pe tine, Orbane, s-o dai jos pe Dăncilă, şi tot pe tine te lăsăm, singur, să te bucuri de beneficiile guvernării!”.

Şi, pentru că deja se simte folosit, recte, frustrat, Ludovic a trecut la atac: „Am văzut că preocuparea lor – a USR-PLUS, n.a. -, în ziua în care referendumul convocat de preşedinte a fost adoptat cu un vot zdrobitor, care a arătat faptul că preşedintele a convocat un referendum dând posibilitatea românilor să arate clar întregii Europe că societatea românească este o societate corectă, cinstită, că românii vor să fie conduşi de oameni cinstiţi, de oameni corecţi, de oameni competenţi, tu să vii să îţi anunţi candidat la prezidenţiale sau să revendici intenţia de a avea candidat la prezidenţiale îmbătat de un succes relativ”.

Atac care a generat, imediat, contraatacul preopinenţilor: „Un sfert din electorat a votat cu noi. Ne poate reproşa PNL că avem intenţia de a candida la prezidenţiale? Nu cred că ăsta e motiv de dispută. Faptul că noi avem candidat nu înseamnă că suntem împotriva cuiva”, a spus Cioloş, iar Barna a susţinut că, uite d’aia s-a născut alianţa: din spuma nemulţumirii românilor, sătui de ciupeala oportunistă promovată de Orban.

Iată, în sfârşit, un dialog cu pretenţii la Dreapta românească, în care ambii parteneri bat câmpii.

Întrucât, nici Orban n-are dreptate când sugerează că, dacă Iohannis a riscat, a iniţiat şi a câştigat referendumul e de la sine înţeles şi fără drept de apel ca doar el să candideze la prezidenţiale, şi nici Barna nu are dreptate când spune că mamoşul Alianţei 2020 este, exclusiv, politica la mica ciupeală a lui Orban.

Cu atât mai mult, cu cât liberalul trebuia să se aştepte la aşa un „afront”, după ultimele locale, atunci când USB a participat la alegeri cu propriul candidat, generând consecinţe absolut neplăcute, ca să nu spunem nefireşti.

Oricum, finalul tot preşedintelui i-a aparţinut.

Când i-a văzut cât de bine se înţeleg, câştigătorul a spus: „Aceste asperităţi vor dispărea pe parcurs”.

Ei, păi atunci, asperităţile sunt ca şi dispărute. Rămâne doar să vedem când apare, pe parcurs, candidatul Alianţei pentru Cotroceni.

P.S. Să fiu în locul lui Firea, m-aş băga şi la prezidenţiale, ca să candidez în non-Alianţa 2019.

Citește și: