Publicat

16

august

2017

14:24

3148

vizualizări

Nicuşor Dan inventează USB-ul de serie

Nu am nimic personal cu Nicuşor Dan. Ba, uneori mi-e chiar simpatic. Sunt, însă, total, împotriva lipsei sale de direcţie asumată, a unei versatilităţii profitabile, grefate pe un anumit soi de intransigenţă, şi ea, profitabilă, a refuzului constant de a asuma, de a se poziţiona, de a ne spune, cu adevărat, ce-şi doreşte el de la viaţă.

Nicuşor Dan inventează USB-ul de serie

Nu am nimic personal cu Nicuşor Dan. Ba, uneori mi-e chiar simpatic. Sunt, însă, total, împotriva lipsei sale de direcţie asumată, a unei versatilităţii profitabile, grefate pe un anumit soi de intransigenţă, şi ea, profitabilă, a refuzului constant de a asuma, de a se poziţiona, de a ne spune, cu adevărat, ce-şi doreşte el de la viaţă.

Eu înţeleg că un politician trebuie să aibă „geniul” versatilităţii, dar până la punctul de la care se poate întoarce firesc, nuanţând, propunând soluţii, negociind, astfel încât să nu devină „uşor ridicol”, vorba fondatorului USB. Dar ca să nu poţi scoate nimic coerent din declaraţiile sale de fost lider de partid, hai să-i spunem, antisistem, pe teme importante, mi se pare absurd.

Includ aici, o discuţie retrospectivă despre refuzul USB de a colabora, la locale, cu PNL, pe motiv că imaginea de partid nealiniat va fi alterată (fapt care a condus, evident, la pierderea, în totalitate, a Bucureştiului, în favoarea PSD, din cauza splitării electoratului de dreapta, între cele două partide), pentru ca, după doar câteva luni, în toamna-iarna lui 2016, USR să admită, totuşi, o colaborare cu liberalii în susţinerea programului politic al lui Dacian Cioloş.

Sau despre particularităţile pseudonegocierii cu fostul premier tehnocrat, privind înscrierea acestuia în partidul lui Dan.

Sau despre despărţirea sa de partid şi despre refuzul de a se întoarce, în condiţiile aplicării deciziei luate de forul de conducere a USR - în urma organizării unui referendum intern - privind plasarea în opoziţie faţă de modificarea Constituţiei, prin redefinirea familiei.

Nimic nu e clar, vizavi de aceste episoade ale vieţii de partid.

Singura explicaţie, oarecum sinucigaşă prin asumarea explicită şi motivată a duplicităţii, este aceea că n-ar vrea ca o eventuală poziţionare a sa, fără echivoc, să i se întoarcă împotrivă, ca un bumerang prost mânuit, în situaţia în care va candida la Primăria Generală, în 2020.

"Sunt de acord cu un parteneriat civil între oricare dintre ei (...) pe chestiunea căsătoriei nu m-am pronunţat (...) Am spus că pe parteneriat civil şi eu şi toată lumea din USR e de acord şi că diferenţa între cele două opinii e pe căsătorie, unde oamenii au opinii diverse şi foarte puternice, eu nu mi-am exprimat-o public, consider că şi o opţiune şi cealaltă sunt legitime. Nu aş vrea să nu câştig Primăria Bucureştiului în 2020 pentru că nu mă vor vota unii sau alţii", a „precizat” Nicuşor Dan pentru Realitatea TV.    

Poate că Dan şi-ar fi dorit ca partidul să vegeteze continuu, în nemişcare şi neadaptare, după chipul şi asemănarea sa: oficial indecis şi echivoc (tradiţionali şi progresişti, la un loc, fiecare tabără cu filosofiile, teoriile şi deciziile ei, conferind formaţiunii, în consecinţă, un statut neangajat), fără asumări necesare pe teme decisive, un partid lipsit de predictibilitate, fără eventuale opţiuni în materie de alianţe şi colaborări politice. Un USR încremenit, indiferent de opinia majorităţii, pe motiv că să nu-i strice ploile liderului în viitoare campanii electorale.

"Nu pot să stau într-un organism care în campanie a spus una, în sensul că partidul ăsta se adresează şi progresiştilor şi tradiţionaliştilor, că ambele teme sunt legitime (...), după aceea venim să spunem: noi ne adresăm ăstora, că am devenit un partid progresist, cam asta e ceea ce a decis majoritatea din USR. Eu nu m-am mai regăsit în ea", a spus Dan.

Înţeleg de aici, cel puţin surprins, că un partid născut de Nicuşor Dan este doar un vehicul personal, fără dreptul la viaţă şi gândire proprie. Nu face ce i se spune, devine un proiect abandonat, fondatorul creându-şi, pe loc, alte mijloace de „susţinere” necesară.

Răspunzând întrebării, „Veţi face un nou USB?”, "candidatul" a spus: „Un partid nu se face ca să fie trecut pe cartea de vizită, ci pentru a răspunde unei necesităţi. Dacă va exista această necesitate şi va exista un grup de oameni care va zice: noi vrem să răspundem acestei necesităţi, o să facem un partid".

Ce fel de necesitate? Aceea de a deveni el primar general?! Vă imaginaţi că vom asista, până atunci, la lansarea altor trei-patru USB-uri, precum şi a unei pleiade de USR-uri…

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Austriecii le-au dat o lovitură teribilă televiziunilor din România! E pentru prima dată în istorie când se întâmplă aşa ceva în ţara noastră

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info