Publicat

26

august

2017

16:30

1960

vizualizări

Mirosul turmei

Din primele zile ale pontificatului său, Francisc a vrut să simtă “mirosul turmei”, aşa cum o făcuse prin cele mai disperate favelas ale Argentinei.

Mirosul turmei

Din primele zile ale pontificatului său, Francisc a vrut să simtă “mirosul turmei”, aşa cum o făcuse prin cele mai disperate favelas ale Argentinei.

În prima Joie Mare după întronizare, în aprilie 2013, a decis să iasă din fastuoasa Basilica di San Giovanni in Laterano şi să celebreze Liturghia la Casal del Marmo, o şcoală de corecţie. Acolo, conform tradiţiei, a spălat picioarele a doisprezece tineri, între care o sârboaică de religie musulmană. În zilele acelea i-a îndemnat pe preoţi să nu fie simpli manageri ai harului: “Fiţi păstori pătrunşi de mirosul turmei voastre, păstori în mijlocul turmei voastre”.

De multe ori de atunci, Suveranul Pontif  - care nu oboseşte să se întrebe “Cine sunt eu să judec?” – a intrat în puşcării, printre cei mai păcătoşi. La Castrovillari, în Calabria, la Poggioreale, în Napoli, la Paliano, lângă Roma, la San Vittore, în Milano, la Santa Cruz-Palmasola, în Bolivia. Aici, în iulie 2015, deţinuţilor care se adunaseră cu miile în curte, să-l vadă, le-a spus: Vă întrebaţi, poate, cine e omul care stă în faţa voastră. Aş vrea să răspund la această întrebare cu ceva cert din viaţa mea. Omul care stă în faţa voastră este unul care a experimentat iertarea. Un om care a fost şi este salvat din numeroasele lui păcate. Acesta sunt eu. Nu am multe să vă ofer, dar am dorit să împărtăşesc cu voi ce am şi ce iubesc:  Isus Cristos, milostivirea Tatălui”.

În urmă cu trei zile, Papa Francisc le-a trimis un mesaj video tinerilor deţinuţi din Închisoarea Federală Ezeiza, din apropierea capitalei argentiniene (cu reprezentanţii lor vorbeşte aproape în fiecare duminică): ”Să nu uitaţi că, pentru a da roade, pedeapsa trebuie să aibă un orizont de speranţă, altfel rămâne închisă în sine şi este doar un instrument de tortură, nu este aducătoare de roade. Când pedeapsa are o speranţă, abia atunci este fecund (...). Speranţa depăşeşte toate necazurile”.

Cuvintele acestea ale Suveranului Pontif le-am mai citat şi o voi face de câte ori voi avea prilejul: “De fiecare dată când am trecut pragul unei închisori, m-am întrebat: de ce ei şi nu eu? Ar trebui să fiu eu aici, aş merita să fiu aici. Căderile lor ar fi putut fi şi ale mele, nu mă simt mai bun decât cei care se află în faţa mea”.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Tragedie fără margini: "Acolo, la pescuit, avea să-şi găsească sfârşitul!"

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info