Gandul.info
Mihai Găinuşă
Mihai Găinuşă
1996 vizualizări 14 sep 2018

O lume în stare vegetativă. Respiră, e vie, dar pare în comă, fără conştienţă. Oameni care trăiesc de-o viaţă Ziua Cârtiţei. Copii fără idealuri, adolescenţi fără rebeliune, adulţi  doar cu instincte primare: fleica la grătar, berea, filmul porno sau un meci insipid, femei de vârstă mijlocie, neîngrijite, cu părul scurt vopsit cărămiziu, cu flanele peste rochii şi şorţ peste burtă, învârtind fără speranţă în tocană, suprapuse suprarealist în blocuri ceauşiste, multiplicate la toate etajele, la toate scările. Burtoşi cu cămaşi albe, roase la guler, mirosind a naftalină sau în maieuri chinezeşti cu găurele, urmărind încruntaţi Antena 3 şi boscorodind împotriva lui Soros, a nebunilor din piaţă, a vieţii care nu i-a făcut şi pe ei şefi, ca să le arate lor, paştele mă-sii de diaspora, bodegi pline la 7 dimineaţa de buhăiţi cu ochii injectaţi, care aşteaptă campania electorală ca pe a doua venire a lui Iisus, ca să le transforme şi lor vinul pelin în şi mai mult vin pelin, popi cât un butoi, acoperiţi de sutane cu fir de aur, unsuroase şi pătate de vin, râgâind a har şi sfătuind din altar lumea cu cine să voteze, derbedei palizi şi nebărbieriţi în scări de bloc, injectându-şi seringi, sub privirile nepăsătoare ale patrulelor de burtoşi de la Poliţia locală, puradei scăldându-se în gârla oraşului, visând cu ochii deschişi cum o să devină ei Gigi Becali, să scuipe pe lume şi să-l cheme pe Salam la paranghelie, cum a făcut fii-sa Andreei Esca de la ProTV, profesori în haine vechi, dar curate, recitând sprijiniţi de catedră, cu ticuri, lecţii învăţate ca pe rugăciuni, an după an, an după an, cu clase din ce în ce mai goale, cu eleve din ce în ce mai goale, cu creiere din ce în ce mai goale.

Basme adormite

O amorţeală aşa... ca în regatul Frumoasei din Pădurea Adormită, a cuprins plaiurile mioritice. Cu menţiunea că frumuseţea e fake şi pădurile au un început de chelie.

Din creierii munţilor şi până în ţigăniile de la periferia oraşelor, la televizoare apar aceleaşi figuri încruntate, lătrând sacadat la adversarii politici, aflaţi pe postul imediat următor. Iar dacă schimbi programul, vezi femei din plastic semi-nude, tolanite pe canapelele invitate de gazde împăiate, cu spiciuri şoptite în cască, manelişti peste tot, exprimându-se răguşit, aproape articulat, cântăreţe bronzate în insule exotice, pe bani luaţi de la Zilele Oraşului Fălticeni, emisiuni de aşa zis sport, cu necunoscuţi transpiraţi înjurând cu năduf, meciuri sterile, cu tribune goale şi fotbalişti împiedicaţi, cu analişti mai sportivi decât sportivii.

Tineri aproape normali, care-şi doresc să intre la facultăţi de Poliţie ca să-şi dea jos cascheta şi s-o pună ostentativ pe bordul Loganurilor cu girofar, dar fără airbaguri, care-şi doresc să ajungă jandarmi, ca să tragă de fiare la instrucţie şi să tragă de civili la război.

Ziua Cârtiţei

Ghişee de plata impozitelor, asaltate de pensionari săraci şi nervoşi, care vor să-şi dea primii banii statului, care îi va folosi pe studii de fezabilitate pentru şmecheri cu vile la Monaco.

Aceeaşi morişcă învârtită an de an, cu autostrăzile scurte şi şcolile dărăpănate închise mereu de zăpadă, cu străzi găurite vara, cu trenuri nemişcate oricând.

O ţară în comă autoindusă, cu bandiţi care buzunăresc non-stop pacienţii. O ”dolce far niente”, cu diferenţa că nu e deloc dulce, e doar o trândăvie şi un jemanfişism amar. O pilulă luată zilnic de la trezire, până la culcare. Cică imnul e ”Deşteaptă-te, române” Asta da, ironie!

Citeşte şi Referendum 2.0

 

Citește și: