Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
2307 vizualizări sâmbătă, 18:10

Caragiale se lăuda, înainte de a lua drumul Berlinului, că are aproape gata o piesă nouă: „Sotiriu et. comp” – personajele din „O scrisoare pierdută”, după douăzeci de ani.

S-a dovedit că n-o făcuse (moştenitorii au căutat prin toate cotloanele măcar un capăt de ciornă).

„Sotiriu et. comp” se joacă însă, după 135 de ani, pe toate scenele ţării, cu stră-strănepoţii personajelor din „O scrisoare pierdută”.

Le văd obrazele şi sloganurile pe toţi stâlpii, îi urmăresc în viu, în ceea ce pişicheria politică numeşte „pre-campanie” electorală.

M-am documentat prea destul încât să pot redacta şi mâine o lucrare doctă despre demagogie – de dreapta, de centru, de stânga.

La stânga sunt demagogii amdatşivădăm. La centru s-au oploşit scapeţii – gâtuiţi de imparţialitate. La dreapta se desfăşoară lăcrămos demagogii săritori - „Mie îmi mergea bine, ţării însă îi mergea rău” (cum a zis nemuritorul Candiano-Popescu). 

 

Citește și: