Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
4620 vizualizări 11 feb 2019

Nu! Deşi pare, expresia (politică) nu e nici redundantă, nici tautologică - e, pur şi simplu ”iar, din nou”, şi ar vrea să spună, în felul ei, că e deja, prea mult.

Prima oară a fost în 2016, când USB, care a eclozat, ulterior, în coloratul USR, n-a vrut, neam, să facă front comun cu PNL la locale, splitând voturile în aşa fel încât PSD a luat, prima dată în istoria României Capitala, cu fulgi cu tot.

A doua oară a fost când USR a făcut iar câteva jocuri cusute cu aţă albă în bucătăriile interne (căci laboratoare ar fi ruşinos să le numim), la parlamentarele din acelaşi an.

A treia oară a fost când Dacian Cioloş, tehnocratul ”interimar”, după ce a făcut podul pe spate între două guvernări pesediste - una mai şocantă decât alta - a reuşit şi performanţa (altfel, ultrafacilă) de a face vraişte orice fel de apropiere între ”partidele Opoziţiei”, ba chiar de a le face vraişte chiar şi pe ele însele.

A patra, şi ultima oară, este situaţia din prezent, când din nou a apărut Cioloş în scenă: la început, în penumbra arlechinilor - cu o platformă fără imense rezonanţe - apoi într-o explozie albă de promisiuni, sub reflectoarele din fundal - odată cu anunţarea noii progenituri ”Mişcarea România Împreună”, un fel de partid care a mers, mai ales, înapoi, născut pe platformă şi mort în tribunale - spre a sfârşi în luminile intense ale rampei - cu un partid ”cumpărat”/moştenit/primit cadou de la fiul unui fost ofiţer de securitate, fapt care l-a băgat în gura mulţimilor, de la stânga la dreapta.

Ei bine, abia cu acest partid a venit el ca să se împiciorongească în politica la zi, pentru a-şi pregăti asaltul electoral.

Şi pentru că tot spune clasa politică despre PLUS (adică Cioloş) - e adevărat că şi despre ProRomânia (adică Ponta), dar despre asta urmează să vorbim - că e partid ”de Intelligence”, omul a bătut ”cuba”, inteligent şi exact cât a trebuit, pentru ca partidul lui să capete un PLUS prin USR, iar domniile lor, liderii, să se întovărăşească în paralel/împotriva PNL şi a lui Klaus Iohannis (candidatul susţinut de Orban şi compania, pentru Cotroceni 2019), demersul lor având drept consecinţă bulversarea/pulverizarea unităţii ”Dreptei” (dar, care Dreaptă?!), recte a ”Blocului Anti-PSD”.

Sunt sigur că-mi veţi spune: ”Bun! Dar ceva e putred în Danemarca!”, iar eu o să vă spun: ”Da, dar parcă numai în Danemarca? Întrucât şi în România cam miroase?!”

Pentru că aveţi dreptate: Klaus Iohannis este cel care l-a proptit pe Cioloş, personajul cu mască feciorelnică, în pervertitorul fotoliu de premier al României. Klaus Iohannis este cel care le-a impus liberalilor să-l susţină, necondiţionat, pe agreatul Europei. Klaus Iohannis este cel care a refuzat să ia în discuţie, măcar aşa, aproape de ”de amorul artei”, posibilitatea unor alegeri anticipate, înainte de a ni-l băga pe gât pe fostul comisar european.

Cum s-ar spune, Iohannis a fost necesarul Geppetto, întru cioplirea lui Cioloş dintr-un os european.

Şi acum?! Cioloş urmează să candideze pentru Cotroceni, împotriva lui Iohannis.

Până ieri inexistentul Barna anunţă ferm că, dacă cei doi (Iohannis PLUS Cioloş) se vor lupta în turul doi la prezidenţiale, el, liderul USR - cu tot partidul lui, probabil - îl va vota pe Cioloş: ”Construim un scenariu acum, în care domnul Cioloş va decide să candideze din partea alianţei şi va avea susţinerea şi a colegilor din USR şi susţinerea colegilor din PLUS. Lucrurile sunt foarte clare. Sunt foarte pragmatic. Suntem în logica unei alianţe electorale.(…) Ceea ce îşi propune alianţa noastră e să facem politică în mod realist, ca să folosesc o expresie pe înţelesul tuturor. În acest moment era o aşteptare semnificativă, căreia credem că i-am răspuns prin această alianţă, USR-PLUS, pentru că cele două partide au acelaşi ADN de valori”, a explicat Barna genetica inteligenţei.

Cioloş însuşi a atacat PNL: ”Important e că s-a făcut un pas. Noi am făcut acest pas. Se tot vorbeşte de unificarea opoziţiei, de coagularea opoziţiei. Noi am făcut acest pas. E bine-venit şi PNL, în măsura în care va împărtăşi valorile, principiile, proiectul pe care îl punem pe masă.(…) Când PNL va fi dispus să discutăm, vom discuta. Există discuţii, să nu aibă cineva impresia că ne întoarcem spatele”, a spus liderul PLUS pentru un post tv.

Ce să mai înţelegem noi din tot acest ”joc de fapte şi vorbe”, acuzat până şi de placizii lideri liberali, care, mai nou, îl consideră pe Dacian Cioloş ca fiind ”la fel de arogant precum PSDragnea, atunci când atacă PNL; plus că a păcălit USR, aşa cum a păcălit şi PNL”, şi că - ce să vezi? - iar a pus pe jar Opoziţia.

De exemplu, am putea înţelege următoarele, în ordine?! Dacă e adevărat că Cioloş a fost şi este al Intelligence-ului, cum se spune în politica mare, atunci e posibil ca tocmai acesta din urmă să i-l fi impus lui Iohannis, pentru fotoliul din Victoria, în 2016? Iar Iohannis să-l fi acceptat, necondiţionat, sacrificând PNL, spre a fi susţinut, el însuşi, în mandat, de Intelligence?! Dar de ce intenţionează, astăzi, să-l înlocuiască, tocmai pe el, acelaşi Intelligence, cu Cioloş? (Poate pentru că preşedintele nu a acţionat, atunci când a fost cazul, în scopul prezervării liniştii eminenţei cenuşii a Intelligence-ului?

Şi atunci, dacă Cioloş se alege la Cotroceni, s-ar putea spune ”Statul inteligent sunt eu”!

Sau nu?

 

Citește și: