Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3656 vizualizări 4 aug 2018

”Tânărul Werner” s-a trezit, peste noapte, în găleată. Dar nu aşa, ci profund în găleată. Şi totul a început de la momeala prinsă în ac de Dragnea - anume, Viorica - la început de an, ceea ce l-a făcut pe Klaus să se ducă pe copcă.

Ca şi când ar fi ştiut până unde va coborî Dăncila de apă tulbure, dacă-i dă fir, liderul PSD a prins-o-n ac, a aruncat-o-n apă şi a început să dea la Iohannis.

Şi Iohannis a muşcat şi s-a dus la fund.

A doua lovitură a fost şah-ul pe care i l-a dat Tudorel Toader, ”marele maestru local”, care face mat Justiţia.

L-a pus pe preşedinte în situaţia mutării cu alternativă: fie acceptă matul, fie sacrifică regina DNA. Şi, întrucât a înţeles că nu mai are nici strada, în totalitate, de partea lui şi nici un partid solid, care să-l sprijine în caz de atac decisiv, prin suspendare şi referendum, a sacrificat regina.

Consecinţele le cunoaştem: s-a dus la fund.

De ultimă oră, privind şi mai atent, către ”partidul său” – mă rog, în general, către dreapta - a înţeles perfect ce va să însemne ”moartea subită”: anume, starea de nefiinţa politică. Şi s-a dus la fund.

Şi, acolo, la fund, şi-a făcut inventarul: din stradă mai are cam un colţ, întrucât unii au plecat, alţii s-au întors (cu faţa de la el), alţii nu mai vin (de afară), iar restul a cunoscut marea lehamite; a rămas Diaspora să se descurce cu concediul cum o putea; din politică, ce să mai vorbim, prea multă susţinere n-a simţit - la centru-dreapta au reapărut oameni noi, cam periculoşi, cum ar fi Dacian Cioloş, de care s-a lipit USR, şi par prieteni; şi nu ştii cine s-o mai alinia, ca, de exemplu, Eugen Tomac. Cu moldovenii nu eşti sigur niciodată.

Iar despre PNL, după ce că e plin de bube-n cap, mai are şi ”viruşi antiOrban”: Viorel Cataramă şi Marian Petrache, două nume care au un trecut relativ comun cu al treilea - Călin Popescu Tăriceanu.

Acum, nu ştie nimeni, exact-exact, în ce fel urma să se organizeze jocurile: fie Tăriceanu îşi căuta loc de fugă şi lansare către Cotroceni, dintr-un nou PNL, fără Orban şi garda lui, dacă se strica cu Dragnea, fie urma să ia o halcă din ”partidul lui Iohannis” să-l ducă în ALDE, ”rezolvând” şi Opoziţia şi pe preşedinte, la pachet.

Înţelegând toate acestea, suferinţele lui Klaus Iohannis s-au amplificat extrem. L-a invitat pe Orban la Cotroceni şi i-a cerut să-l invite la Consiliul Naţional al partidului.

Odată invitat, a pus lucrurile în ordine, aşa cum a văzut el, pe la congrese mai mari: ”Mai vreţi să fiu preşedintele vostru?!”/”Sunteţi alături de mine în această luptă?”. ”Daa!”. ”Mai vreţi?!”/”Sunteţi?”. ”DAAAA!!”.

Ei, aşa da!

Şi Iohannis şi-a luat partidul înapoi. I-a pus pe oameni la treabă, le-a trasat sarcini, a transmis semnal că PNL e al lui şi, cine vrea putere, la Dreapta, numai cu liberalii face muşchi, face faţă, mă rog, face totul. Mesajul a fost articulat. Iohannis a fost ”blajin” - în felul lui; restul a fost show, cu întâmplări şi personaje cunoscute.

Cu o excepţie: ”Toamna aceasta şi anul viitor trebuie să reprezinte revenirea la normalitate în România. Nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să vedem cum e destructurat tot ce a fost construit. Aşa ceva nu se poate”, a spus Iohannis.

Adică?!

 

Citește și: