Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2609 vizualizări 9 aug 2018

Întrucât, un om care a reuşit să-şi şifoneze serios imaginea, prin indolenţa cu care, de multe ori, apare în faţa semenilor - şi credeţi-mă, exemplele sunt destule, unele îmbrăcând ”substanţa” adâncă a gafei excepţionale - vorbeşte, aproape agresiv, despre prostie, atunci să nu ne ferim de cuvinte: prostia şi aroganţa unora dintre reprezentanţii actualei coaliţii la putere se răsfrâng asupra acestor partide, în întregul lor.

Să-mi spună cineva, la repezeală, din ce partid provine europarlamentarul Maria Grapini! Cum, nimeni?!

Celor mai iuţi le-a apărut deja pe ”desk” PSD. Alţii îşi vor fi amintit vag de PC, înainte de fuziunea cu PLR. Una peste alta, astăzi, dacă o mai fi existând, carnetul de partid al preopinentei poartă iniţialele ALDE. Sau aşa ar trebui să fie.

Ei, şi ce dacă, o să-mi spuneţi! Iar eu o să mă fac ceva-ul acela care, greşit, este asimilat cu sintagma ”avocatul diavolului”, susţinând că în partidele – PC, PSD, UNPR – care au propus o listă comună de nume pentru europarlamentarele din 2014, fiind inclus acolo şi cel pomenit mai sus, au existat şi există oameni de toată isprava, asupra cărora, puşi la grămadă cu ceilalţi, se aruncă o nemeritată anatemă.

Sigur că pentru toţi este frustrant din cale-afară să se vadă reprezentaţi de oameni care se comportă ca pe tărâmul prostiei neîngrădite, lăsaţi să se mişte şi să se exprime în legea lor, expunându-şi viziunea agresiv-ironică explodată din te miri ce pricini.

Ieri seară, aflată, probabil, într-o dispoziţie deosebită, Maria Grapini, europarlamentarul Maria Grapini, a postat pe contul său de Facebook o emanaţie a intelectului personal.

Astfel, reprezentanta românilor în PE îi jigneşte, grosolan şi infantil - în condiţiile în care s-ar fi dorit, probabil, ”subţire” şi plină de haz - pe românii din Diaspora, care au anunţat că vor participa la mitingul de mâine din Piaţa Victoriei.

“Informăm diasporenii că taxa de prost se plăteşte la sediul USR. Fără certificat de prost nu puteţi participa la miting”, le-a transmis Grapini. După care, trezită de realitatea dimineţii, europarlamentarul a şters postarea.

Atât poate o ”doamnă” aleasă de români să le reprezinte interesele în Europa? Atâta decenţă se mai află prin cotloanele minţii unui parlamentar european, emanat de alianţa care avea să se instaleze la guvernare în România?!

Şi cu astfel de ”sclipiri” se identifică, oare, politicienii, membrii şi simpatizanţii, şcoliţi şi decenţi, ai acestor partide?!

Ştiu, o să mi se răspundă că ”Da, dar nici ei nu meritau, la comun, mesajul anti-PSD”, iar cu asta sunt de acord şi am scris-o aici. Diferenţa este că protestatarul cu plăcuţe era un român nemulţumit, din ”mulţime”, iar ”doamna” Grapini este un parlamentar român, prea mulţumit, se pare, de poziţia ei de reprezentare a românilor din ţară şi de afară. Spun de reprezentare şi nu de jignire şi umilire a lor.

N-am să cad pradă plăcerii de a-i răspunde Mariei Grapini, prin a încerca să o umilesc, în compensaţie, inserând, aici, propriile-i greşeli şi gafe - cu atât mai mult cu cât, sunt de acord, pot să apară anumite neconcordanţe într-un text scris în grabă.

Penibilul e deplin, însă, când foloseşti cuvinte al căror sens nu-l înţelegi, ”compunând” imagini groteşti sau când apar greşeli flagrante de cultură generală, pe care nu ţi le asumi, ulterior, cu scuzele de rigoare.

Din păcate, astfel de situaţii lipsite de decenţă şi de cel mai elementar profesionalism, în care urmăreşti - devenind, ca în cazul nostru, agresiv la adresa conaţionalilor tăi - ”să ieşi în faţă”, complet nejustificat, îmi amintesc de un banc, excepţional, care vorbeşte, în felul său, despre graba de a ne da arama pe faţă.

Banc  

Într-o baie publică, destul de populată, zboară de perete, la un moment dat, uşa din lemn. Apare paznicul, care tună: ”Să iasă, imediat, ăla prost, afară din baie!”. Pentru o clipă se face linişte, iar băieşii şi clienţii se privesc, curios, unii pe ceilalţi. Câteva secunde numai, apoi, iar, rumoare şi clipocit de apă. ”Am spus: să iasă ăla prost afară din baie!”, strigă iar paznicul. Altă pauză, alte priviri… ”E ultima oară când o spun. Să iasă…”.

Nu apucă să termine a treia strigare, că unul dintre bărbaţii prezenţi se apropie de el, punându-şi prosopul pe şale. Spune, apoi, cu oarecare îndrăzneală: „Da’ ce, domnule, eu n-am plătit?!”.

 

Citește și: