Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
3220 vizualizări 6 aug 2018

Şi, pentru că, de la Cezar (via Plutarh), ne-a rămas celebra şfichiuire moralizatoare ”Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”, noi, românii, am băgat-o-n genă şi ne comportăm pe cale de consecinţă.

Aşa încât, iubim toate trădările şi-i urâm pe următorii trădători, în ordine alfabetică: Dăncilă Viorica, Dragnea Liviu - cărora liderul PNL Orban Ludovic le-a făcut plângere penală pentru înaltă trădare - şi Iohannis Klaus, pentru că, nu-i aşa, în replică, i s-a întocmit şi lui ”document”, la PSD, pentru aceeaşi vină: trădare cu detentă.

”Există un document, la care ştiu că au au lucrat nişte colegi. Este gata, doar că încă nu s-a luat o decizie. Nici cu liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, încă nu s-a discutat pentru a lua o decizie. (…) Sunt multe acţiuni ale lui Iohannis care pot îmbrăca forma trădării. Nu mi-aş dori să ajung acolo, dar nu e imposibil. Sunt acţiuni care au adus deservicii României”, a declarat liderul PSD la A3.

Păi, cum aşa?!

În cazul primilor doi, Orban a scris în plângere ce-a avut el în cap, a precizat ce i s-a părut pe dos, a povestit tot, cum i s-a arătat lui, ca să fie naţia şi instanţa la curent.

Aşa că, dacă Dragnea ştie ”multele acţiuni ale lui Iohannis care pot îmbrăca forma trădării”, atunci să ni le dezbrace şi nouă în faţă, ca să ştim adevărul gol-goluţ.

Aşa, fără obiectul muncii şi în ”stare dubitativă”, gen ”să mai stăm, să mai vedem”, anunţul sună mai mult a şantaj, decât a realitate.

Păi, cum vine asta - şeful Camerei Deputaţilor ştie despre trădările/acţiunile care au adus deservicii României, comise de preşedintele ţării şi e nehotărât, dacă să le spună sau nu poporului alegător?!

Doamne fereşte! Asta s-ar putea numi tăinuire, complicitate sau Tudorel Toader mai ştie cum…

Aici nu merge cu „Bre, nea Iohannis, dacă eşti băiat de comitet te iert/te mai las la Cotroceni. Dacă nu… pac! La Răsboiul!”.

Păi, ori suntem înalt-trădători, ori nu mai suntem!

Şi, dacă tot suntem cu toţii, sau ne bănuim a fi înalt-trădători de ţară, de la preşedintele ţării, la preşedintele Camerei, trecând pe la şeful guvernului şi ajungând, mai ştiu eu până unde, înseamnă că suntem un stat fără moral şi fără prinţipuri, pe care, va să zică, nu se poate conta, împreună cu care nu pleci la drum, alături de care n-ai înalte/largi perspective.

Şi, dacă nu se poate conta, ce încredere ar mai putea avea partenerii europeni şi transatlantici în acţiunile noastre; în documentele şi tratatele semnate de noi; într-un stat a cărui conducere politică, la cel mai înalt nivel, e trădătoare, oriunde pui degetul?

Vai nouă! Cu toţii ne vor urî, pentru că şi ei iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători, la fel ca noi, care l-am citit, nu-i aşa, pe Plutarh şi am înţeles sensurile.

Ce să mai stăm în dubiu?… Eu vă spun aşa, ca între noi, trădătorii, de la mic la mare: ca să nu ne mai înjure lumea pe unde ne ducem, pe unde ne vede, să vorbească în şoaptă, să ţină mâna/mingea la gură, ca la meciurile de tenis, să stea cu spatele când au secrete de transmis, de la vreo reţetă de gulaş, la traiectoria rachetelor balistice, zic c-ar fi mai bine să le lăsăm altora şefi Consiliului UE; să ne cerem afară din NATO; să facem şi noi un Romexit civilizat; să lăsăm ONU în legea lui; să ne cărăm din FIFA şi UEFA; să ne luăm catrafusele şi să plecăm de pe hartă, unde vedem cu ochii, ca să ne putem trăda, unii pe alţii, în linişte, până la sfârşitul lumii, fără să mai producem panică în cancelarii.

Pentru că nici eu şi nici altcineva n-a mai auzit de un stat civilizat, de drept, democrat, în care conducătorii să se acuze, unii pe alţii, de înaltă trădare, până la ultimul.

Şi cu noi, totuşi, ce aveţi de gând?!

 

Citește și: