Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
1514 vizualizări 3 mai 2017

Cetăţenii din Cisiordania sunt prea puţin pătrunşi de eveniment. Interesul lor e îndreptat mai degrabă spre soarta conaţionalilor din închisorile insraeliene, care sunt într-a zecea zi de grevă a foamei. (Cer îngrijire medicală corespunzătoare, telefoane publice ca să poată lua legătura cu familiile, extinderea orelor de vizită, cărţi).

Nu trebuie să aştept sfârşitul convorbirilor oficiale ca să ştiu că întâlnirea Abbas-Trump nu va produce nici un efect. Abu Mazen (după numele de “război”) a fost cel mai comod interlocutor palestinian al Israelului şi al Statelor Unite. A fost, fiindcă vârsta (82 de ani) şi poziţia sa şubrezită de prea multele cedări şi compromisuri nu-l mai duc nicăieri.

Spectacolul Congresului Fatah din decembrie trecut, când a făcut ultima demonstraţie de forţă în cadrul propriului partid, nu i-a adus putere de negociere în plus. Vizita la Washington îi va obloji vanitatea, însă nu va putea să dea –aşa cum îşi doreşte – un semnal de control a situaţiei pentru cei de acasă şi din regiune.

Administraţia americană e mai proisraeliană ca oricând, iar premierul Netanyahu - mai de decis să nu demareze procesul de pace, pe care abia l-a oprit în urmă cu patru ani.
Preşedintele Trump îl va îmbrăţişa călduros pe preşedintele Abbas, îl va umple de superlative, va declara că au avut un dialog minunat şi îl va privi îndepărtându-se pe peluza Casei Albe ca pe ultimul tren către pace.  

Citește și: