Gandul.info
Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
3987 vizualizări 3 nov 2018

Într-un editorial publicat ieri de Washington Post, preşedintele Turciei, care prezentase cazul Khashoggi în faţa propriului partid, în urmă cu aproape două săptămâni, s-a apropiat la un pas de adevăr: “ştim că ordinul de a-l ucide pe Khashoggi a venit de la cele mai înalte niveluri ale guvernului saudit”. Exonerându-l de orice vină pe regele Salman, Erdoğan a îndreptat întreaga vină, fără să-l numească, asupra prinţului moştenitor Muhammad bin Salman, conducătorul de facto al Arabiei Saudite. De altfel, toate dovezile conduc, de la bun început, spre acesta.

Discuţia telefonică de pe 24 octombrie dintre Erdoğan şi Muhammad bin Salman nu l-a convins pe liderul de la Ankara că, pe 2 octombrie, data asasinării lui Khashoggi, a fost vorba despre o reglare de conturi între aripile serviciilor secrete saudite. (Ca să dea credibilitate acestei explicaţii, prinţul moştenitor, vicepremier şi ministru al Apărării se retrăsese câteva zile pe un iaht în Marea Roşie, pretextând că în Palatul din Riyadh ar putea fi victima unui atentat).

După convorbirea telefonică din 24 octombrie, prinţul moştenitor s-a arătat optimist, declarând: “Mulţi încearcă să creeze o breşă între Arabia Saudită şi Turcia. Nu vor fi în stare s-o facă, atâta vreme cât există un rege Salman, un Muhammad bin Salman şi un preşedinte Erdoğan”.

De ce evită Erdoğan, totuşi, să pronunţe numele prinţului moştenitor, când până şi preşedintele Trump a admis că asasinarea în consulatul din Istanbul a jurnalistului saudit cu rezidenţă americană n-ar fi putut avea loc fără ştiinţa conducătorului de facto al Arabiei Saudite. Pentru că, desigur, cartea Khashoggi, una obţinută nesperat, trebuie jucată geopolitic.

Deşi respinge vehement idea de “mită politică” din partea Regatului, există destule semnale că liderul de la Ankara speră să rezolve cel puţin trei probleme importante: bani saudiţi în economia fragilizată aTurciei, îngheţarea ajutorului financiar al Riyadhului pentru kurzii din Siria, ridicarea embargoului asupra Qatarului.

Însă, dincolo şi mai presus de bani şi de obiective “mărunte”, Sultanul ştie că are un prilej cu care nu se va mai întâlni de a rescrie ordinea regională şi a de a presa America să nu-şi mai croiască politicile din Orientul Mijlociu în jurul celui care va moşteni tronul saudit.

De altfel, hipertrofiata încredere în sine a prinţului Muhammad bin Salman, încurajată de Administraţia Trump, începe să se clatine, mai ales după ce Occidentul a început să-i retragă simpatia de care se bucura.

 

Citește și: