Publicat

2

mai

2017

22:23

1919

vizualizări

Imposibil, dar realizabil!

E nedrept să te urmărească toată viaţa o imagine care nu spune nimic esenţial despre tine.

Imposibil, dar realizabil!

E nedrept să te urmărească toată viaţa o imagine care nu spune nimic esenţial despre tine.

Episodul şosetelor din moscheea de la Edirne, din 2007, de pe când Paul Wolfowitz era preşedinte al Băncii Mondiale îl indentifică mai puternic, din păcate, decât dacă aş fi început prin a spune că e arhitectul războiului din Irak al lui George W. Bush.

L-aş fi uitat printre hecatombele lui sau între coperţile cărţii lui Saul Bellow (“Ravelstein”), păstrându-i doar latura de fin intelectual, discipol al lui Allan Bloom.

Când, după cele 59 de Tomahawkuri ale preşedintelui Donald J. Trump, Paul Wolfowitz i-a adus laude exaltate, am crezut că e doar zvâcnirea unui membru-fantomă, a ceea ce s-a numit “Doctrina  Wolfowitz”. (Doar vara trecută anunţase că o va vota pe doamna Clinton!). Dar interviul de lunea trecută (mărturisesc că mi l-am pus tacticos deoparte şi l-am citit abia azi-noapte), din “Politico”, semnat de doamna Susan B. Glasser (excelente întrebări!), m-a pus rău pe gânduri. Nu doar spectrul revenirii neoconservatorilor de sorginte militaristă la  Casa Albă, ci faptul că în orice moment  sofisticatul Paul Wolfowitz îl va putea fermeca pe simpluţul Donald Trump. Iar că şi-a deschis deja o portiţă spre Casa Albă prin Secretarul Apărării, Mattis, sau prin consilierul pe probleme de Securitate Naţională, McMaster, e vestea cea mai proastă.

Cum formulează Glasser prima întrebare şi cum îi răspunde fostul adjunct al Apărării din vremea lui Bush Jr.:

“- Paul, ai plonjat înapoi în luptă, aşa cum apare din perspectiva de acum intervenţia ta extreme de precisă din Wall Street Journal, unde ai spus că Donald Trump trebuie să meargă înainte şi să facă ceva în Siria, să intervină militar  sub o formă ca să răspundă atacurilor chimice. Îndeajuns de miraculos,  a surprins o mare parte a lumii mergând înainte şi urmându-ţi sfatul.

- Nu sunt sigur că mi-a urmat sfatul, dar cred că a făcut ce trebuia. Să spunem că mi-a fost teamă că va putea scăpa dând vina pe Obama. Se întâmplă să cred că e 90 la sută corect, dar n-ar fi fost o premisă pentru a merge mai departe. Aşa că folosesc minunata zicere a lui Yogi Berra: Când ajungi la o bifurcare de drumuri, du-te!”.

Trebuie să explic cine e clasicul din care citează Wolfowitz, ca să fie clar unde bate Glasser cu următoarea întrebare. Yogi Berra (autorul preferat al lui Nassim Taleb, care îl consideră “un practician al incertitudinii”) a fost un genial antrenor de baseball, un erou al americanilor , de la care au rămas nişte vorbe de duh (un fel de Hagi al nostru -  (“Imposibil, dar realizabil!”). De pildă: “Viitorul nu mai e cum era pe vremuri” sau “E greu să faci predicţii, mai ales cu privire la viitor”.

Glasser: “(...) Şi, într-un fel, e o preşedinţie gen Yogi Berra? Ştii, nu există un ghid special, exceptând uneori personalitatea ciudată a lui Donald Trump. Cum te orientezi în a pricepe cine e tipul ăsta, când vine vorba despre politica externă?”.

Wolfowitz: ”Ei bine, e cu certitudine impredictibil, ca să folosesc un eufemism. Dar, în acelaşi timp, aveţi în echipa sa de securitate naţională două individualităţi care sunt aproape opuse, care au un lung şi substanţial istoric de gândire limpede, strategică. Vorbesc despre McMaster şi Mattis. Apoi aveţi un alt factor de incertitudine în Rex Tillerson (...)”.

Glasser îi aminteşte de Irak: “Trump a spus, în principiu, că războiul din Irak a fost o greşeală colosală şi că ar fi trebuit să intrăm, să luăm petrolul şi să ieşim”.

Wolfowitz: “A spus multe lucruri. A schimbat multe lucruri. Cred că principala chestiune aici e să determini oamenii să se gândească la posibilităţi, să reflecteze asupra oportunităţilor. Nu cred că neagă nimeni că e oportunist şi nu cred că neagă nimeni că ar dori să fie cel mai mare preşedinte din epoca modern sau unul imens – alege tu adjectivele. Şi cred că a obţine o soluţie de pace în Siria precum cea de la Dayton ar fi nu doar ceva foarte apreciat, ar fi enorm în interesul  Statelor Unite, pentru că ar împiedica aceste fluxuri de refugiaţi care sunt foarte periculoase. Acesta e un gând greu de exprimat, dar fapt este că eu cred că, dacă te uiţi în lumea arabă, sunt mai mulţi tineri arabi supăraţi pe Occident din cauza Siriei, decât supăraţi din cauza Palestinei (...). Într-un fel, e aproape contraproductivă această  - nu îl critic fiindcă a spus-o – această reacţie a lui Trump pare concentrată pe uciderea copiilor. Este o tragedie umanitară. E dezgustător din acest punct de vedere, dar cred că e de asemenea important să nu fie confundată cu sentimentalitatea pură. Aici sunt interese naţionale mari în joc şi cred că s-ar putea obţine multe”.

Recunosc, cu strângere de inimă, ideile şi stilul lui Wolfowitz. Pacea de la Dayton, care în 1995 a rupt în două Bosnia, de fapt, cum spun analiştii, “un război neterminat”. Sintagma “lumea arabă”, care nu există decât în metafizica politică a lui Wolfowitz. Şi celelalte.

E imposibil, dar realizabil – vorba lui Hagi – ca principiile reîncălzite ale arhitectului războiului din Irak să îl contamineze şi pe Donald J. Trump.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
Toţi râdeau de ea în copilărie, acum e una din cele mai dorite femei din lume. "Colegii MUGEAU spre mine!". FOTO | Cum arată tânăra care suferă de o boală extrem de rară şi cu cine a fost surprinsă

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info