Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2007 vizualizări 2 aug 2017

Apoi, rămânem între noi: cine nu moare de moarte naturală, de boală, de vreo infecţie nosocomială, eventual depresii cu finaluri tragice, şi-o va lua, într-un fel sau altul, la scufiţă, în timpul serviciului de autoapărare, recte în procesul organizării siguranţei sociale individuale.

Să-i mulţumim pentru asta lui Victor Viorel Ponta, premier în 2015, la datul legii pensiilor speciale pentru instituţiile de forţă, cumătrului său pe linie famiglială, recunoscut ca apărător, până la moarte, al „interesului naţional”, Gabi Oprea, fost ministru de Interne, al Apărării şi, mai ales, ministru Om, precum şi majorităţii parlamentare, care a votat proiectul legii iniţiat de guvern. 

Victor Viorel Ponta, cum îi e şi numele, ca o floricică, a acceptat decaparea „naţiei de jos”, în privinţa cuantumului pensiilor, lăsându-i pe cei ce n-au muncit unde trebuie, adică la vârful instituţiilor de forţă ale ţării, precum Poliţie, Servicii, Armată, Procuratură Militară, STS, SPP, SMS, MMS (a, nu, ăsta e numărul meu de la maşină…), să se sature cu câteva sute de lei pensie lunară pe fluturaş.

Adevărul este, vorba unui confrate, că un medic, un profesor, un ziarist, un român obişnuit, toţi ies la pensie, după 35-40 de ani de slujbă, cu 1300 – 1700 lei, iar la „o pensie anticipată”, cu vreo 700 – 800 de lei. Oricum, mai mult decât un fost agricultor care trăieşte, îmbelşugat, dintr-o pensie de 300 – 400 de lei, la întreg.

În schimb, prin grija cumătrului Oprea, şefii Poliţiei, Armatei, Serviciilor şi altor instituţii de gen, treze la datorie, care au ajuns în marile lor birouri „prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum, prin mii de baionete”, au dreptul la salarii de 15.000 de lei, pensii speciale, pe legea lui Ponta-Oprea, de 20.000-25.000 de lei.

De asemenea, la un cuantum al veniturilor, după o pensionare fermă şi prematură - posibilă între 40 şi 48 de ani ai omului - şi o angajare la fel de logică, la numai două-trei zile de la pensionare, în aceleaşi instituţii sau în altele, de cele mai multe ori, tot bugetare, în funcţii de consilieri, secretari de stat, secretari de mers, secretari, pur şi simplu, de 30.000-40.000 de lei.

Corect! Absolut corect! Că şi ei sunt oameni.

Ei bine, în aceste condiţii, vine ministrul de Interne, Carmen Dan, şi ne ceartă pe toţi, că „aşa nu se mai poate”, că ducem ţara la faliment!

Cine, noi, vai de capul nostru?! Păi nu PSD, prin mâna largă a lui Ponta, cea lungă a lui Oprea, şi cele ridicate ale parlamentarilor, a dat legea cu pensii speciale? Nu ei au umplut buzunarele cu vipuşcă ale generalilor, chestorilor ş.a.m.d.? Nu ei au făcut sistemul vraişte, luând de la săraci – agenţii/poliţiştii din stradă, puşi mereu în pericol prin lipsa de dotare, de legi care să le permită să ne apere şi să mai şi trăiască, după, de bani şi de orice altceva – şi au dat la bogaţi – toţi şefii sistemului de forţă, care se joacă de-a mafioţii, unii stând pe la mese, iar alţii, tot de teapa lor, în genunchi, cu palmele lipite a rugăciune de iertare, înălţată domnilor şi maicilor domnilor generali?

Şi, deci, vine ministrul Dan, care, cu o privire hărţuită, chinuită, ne anunţă că urmează ca, printr-o OUG, „să se facă ordine în sistem”!

Anume că, toţi generalii, chestorii, angajaţii din ministere – implicit nişte proaspăt şi proaspete pensionare, abia intrate în pensii de zeci de mii de lei, care s-au angajat, de puţin timp, consilieri chiar la onor doamna ministru -, rămân cu pensiile şi salariile pe care le-au obţinut prin muncă cinstită, aşa mari, imense, infinite, cum se află, iar pentru ceilalţi, începând cu septembrie, se va aplica o anume plafonare şi o schimbare a modului de calcul al pensiilor speciale.

Până atunci, nimeni să nu fie îngrijorat, întrucât s-a lăsat o lună în care să se aranjeze toate hârtiile, spre a putea ieşi la pensie absolut toţi cei care n-au făcut-o încă, astfel încât, de la mijlocul lui septembrie, să poată intra în ministere, direcţii, centrale, vămi etc, zugravii, zidarii, muncitorii pentru renovare şi dezinsecţie.

Ca să termine până când se vor instala la posturi cele câteva sute de absolvenţi ai şcolilor de poliţie din ţară şi din lume, mai ales din Africa, cadre care ştiu, fiind în temă, întrucât i-am instruit noi, românii, până în mai-iunie, anul curent.

Să ne grăbim, zic, pentru că ăştia tineri, absolvenţii, vor lucra şi ei vreo trei-patru ani după care vor ieşi, nu-i aşa, „în pensie”, pentru a se angaja apoi în Poliţia Locală, ea însăşi o tabără de vacanţă bine „aspectată”.

Citește și: