Lelia MUNTEANU
Lelia MUNTEANU
4044 vizualizări 28 mai 2019

N-ar fi prima oară când bacanalele politice dâmboviţene depăşesc iscusinţa de a le turna în cuvinte.

Dâmboviţeii politici, cu 24 de ore în urmă, încă mai pupau curul, care începuse să ţâţâie, al Celui mai Iubit Fiu al Poporului PSD.

A fost de-ajuns să-l vadă bine poprit, ca să dezlănţuie marea lepădare. Nu l-au iubit niciodată, l-au urât sincer. Nu ei i-au ridicat osanale, nu ei l-au ales şi reales, fără contracandidat, cu aplauze frenetice, în congrese. Nu ei, ordonanţele, i-au susţinut Ordonanţele. Până şi cei mai  timizi, au izbutit, totuşi, să articuleze fraze memorabile: ”Nu vrem răzbunare, dar vrem să se facă dreptate”.  

Ăsta e soarta dictatorilor, dacă au norocul să rămână în viaţă şi să-şi poată contempla posteritatea pe televizorul din celulă.
Cum ar fi dacă Cel mai Iubit Fiu al Poporului PSD până ieri la prânz, Odiosul de astăzi, ar reuşi să treacă prin ziduri şi să se aşeze, acum, brusc, în capul mesei la şedinta CEX?

Ar îngheţa toţi, ca la vederea unui strigoi?

S-ar opri vreo clipă, ruşinaţi şi descumpăniţi?

S-ar lăsa tăcerea?

Nici vorbă. Primul care ar glăsui imediat, cu înjurăturile încă în gât, ar fi Oprisan: ”Să trăiţi! Sarumâna!”. Şi ar zvâcni să o ia peste rândul format instantaneu, ca să prindă un loc mai bun la dosul Jupânului.

... La ora asta, privindu-şi supuşii, Dragnea roade gratiile.    

Citeşte şi The Day After Dragnea

Citește și: