Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
1517 vizualizări 12 nov 2017

Lui Petre Daea, ministrului cu oaia, i s-a pus pata pe urşi.

Nu ştiu dacă dumnealui a migrat în România după episodul „crima organizată pusă la cale de omenire împotriva ursului gunoier”, întâmplat în Sibiul anului 2016, când noi toţi, creştini cu frica lui Dumnezeu, doar că nu l-am linşat pe criminal, un nene puşcaş montan, care se gândise şi el la români (încă de atunci), ca Daea, astăzi.

Ei bine, între timp, statul român nu a făcut nimic în ideea îndreptării situaţiei, nici pentru urs, nici pentru om.

Până ieri, când ia uite ce eroic se luptă ministrul nostru cu ursul: "Am vorbit cu colegii din Guvern, lucrurile acestea se vor reglementa rapid. Să nu alegem între om şi animal! Să considerăm animalul acolo unde el trebuie să rămână, în spaţiul lui, în habitatul lui, pe o anumită densitate, şi să protejăm oamenii". (…) Dar de ce să nu-i împuşcăm? În primul rând e protejat omul. Omul pentru noi este cel care ne interesează, în slujba lui suntem şi împreună cu fiecare dintre cei care au decizie în domeniu luăm măsurile care se impun", a spus omul la Ploieşti.

În opinia mea, Daea e un ministru de un comic aparte. Atât de aparte, încât mă gândesc dacă nu cumva vizitele sale în teritoriu încep, mereu, cu un toast cinstit în sănătatea oii şi foloaselor pe care ea ni le aduce. Evident că, în vârstă fiind, omul are restricţie la lapte şi produse din lapte, luciditatea sa devenind, astfel, o victimă colaterală.

Pentru că, altfel, nu-mi explic fraza: „Să considerăm animalul acolo unde el trebuie să rămână, în spaţiul lui, în habitatul lui, pe o anumită densitate, şi să protejăm oamenii".

Păi, ce vorbim noi acilea, domnule ministru?! Dacă eu, urs fiind, sau râs, sau o haită de lupi flămânzi şi lacomi, sau un cor de drujbe, sau nişte primate oprite de veriga lipsă din lanţul evolutiv în stadiul de sub-om, deci, dacă măcar una dintre toate acestea aş fi, şi m-aş năpusti cu buldozerele, fierăstraiele, macaralele cu bilă (demolatoare), chibriturile, brichetele şi focul sacru, şi aş pune la pământ, la întâmplare, rezidenţiale, păşuni, plantaţii, livezi şi, mai ales, vii şi foloasele pe care ni le dau ele, dumneata om şi avocat al oilor, berbecilor, ovinelor în general, matale şi cu regnul matale unde ar trebui să rămâi? În care spaţiu al matale, în care habitat, în ce densitate, astfel încât, prin asta, să protejăm animalul original?

Domnul Daea, şi câţi ca el, uită că natura, prin… natura ei, s-a dezvoltat pe planetă, miliarde de ani, într-o „linişte” naturală, regnurile convieţuind, completându-se, evoluând, totul dezvoltându-se Dumnezeiesc de simplu, de firesc şi de natural, până au apărut oamenii, bunăoară unii ca mine, ca dumneata şi ca Petre Daea sau ca Graţiela Leocadia Gavrilescu, ministrul Mediului.

De când am apărut noi, natura a luat-o razna de sus până jos, deci de la climă până la râmă, şi mai jos, şi mai mic, şi mai puţin.

Păi, bine oameni buni, dacă tot am apărut şi am stricat pe aici, primprejur, prin indolenţa şi inconştienţa noastră epocală, acum fără minte şi fără „judeţ”, ca să spunem aşa, tăbărâm pe urşi, pe mistreţi, pe lupi şi pe alte „carnivore mari”, numai pentru că le e foame?! Numai pentru că le-am pus la pământ „habitatul” în care îi retrimitem, cinic şi arogant?

Aşa se menţine densitatea unei specii în areal? Cu puşca, cu alicele, cu glonţul şi cu plumbul? Fără analiză, recensământ, studii de sănătate a speciei, vârstă şi mai ştiu eu ce?

Pentru ce politicieni ca Daea, Graţiela şi toate celelalte sute, care s-au perindat pe la Victoria şi prin Casa Poporului, n-au fost în stare, ani de zile, să dea şi să aplice legi pentru conservarea şi ocrotirea pădurilor, a habitatelor, a parcurilor naţionale?!

Pentru ce n-au fost în stare să legifereze întru ocrotirea animalului sălbatic şi prezervarea habitatului şi a zonelor de răspândire şi reproducere ale acestuia, prin observaţii de specialitate în supravieţuirea speciei, de aprovizionare cu hrană, pentru completarea cantităţii necesară, spre a nu mai fi tentat animalul să coboare în oraşe, pentru a se alimenta din gunoaie, din cabane, de la stână sau alte zone aflate în imediata vecinătate a „habitatului uman”, pe care încearcă, iată, să-l ocupe, la rându-i, după ce noi, oamenii, fiinţe conştiente de sine, am devenit inconştiente.

Apropo, l-aş întreba pe ministrul Daea dacă a remarcat faptul că, spre deosebire de oaie, unul dintre puţinii urşi care sparg casele şi frigidere oamenilor fură mărfuri, selectiv, şi anume dulciuri, de la bomboane la zahăr?!

Nu i se pare că ursul este, totuşi, în urma acestei observaţii, o fiinţă inteligentă, la fel ca multe alte specii din regn, şi că ar trebui ţinut cont de asta în relaţia om-animal?!

Când consideri că uciderea la întâmplare a unui animal este singura soluţie justă, fără a încerca, mai întâi, să-l ocroteşti, supraveghezi, selectezi, nu-ţi vine să te întrebi cine e mai inteligent dintre noi toţi?

Citește și: