Gandul.info
Andru Nenciu
Andru Nenciu
2537 vizualizări 12 iul 2018

Pentru toţi cei care îşi iau un toc în cea mai importantă cusătură a pantalonului sau pentru toţi cei care vizitează urologul la cea mai mică jenă la testicule, există Kyle Walker, fundaşul dreapta al Angliei, care a simţit mingea lui Perisic ca un genunchi recepţionat în scrot, pe sub apă, la un meci de polo.

Pentru toţi cei care lasă garda jos şi se consideră învinşi de la primul refuz, există un munte de ambiţie, inventivitate şi perseverenţă, Ivan Rakitic. Croatul a băut luni de zile, în fiecare dimineaţă, o cafea şi o Fanta, într-un restaurant din Sevilla, doar pentru a cuceri o chelneriţă. Nu ştia o boabă spaniolă, dar a învăţat zi de zi. Rachel l-a refuzat de 50 de ori şi l-a dojenit pe seama modului în care Rakitic, cel care luminează jocul Croaţiei, bâjbâia prin întunecimea unei limbi care-i punea capac. “Eu… Jane! Tu.. Tarzan”, îl tachina frumoasa chelneriţă. Se întâmpla acum 10 ani. Miercuri seara, pe Lujnicki, Rachel a fost în tribune. Alături de fiicele ei. Ale ei şi ale lui. Pentru a-şi încuraja soţul, pe Ivan.  

Pentru toţi cei care uită de unde au plecat şi ce mână i-a hrănit, există Ivan Perisic, cel despre care Emil Hossu-Longin, în comentariul de pe TVR, povestea că a plecat să joace la Sochaux, în fragedă pruncie şi pentru a salva ferma de pui a tatălui său. Într-un interviu pentru Slobodna Dalmacija, părintele Ante Perisic recunoştea că mutarea fiului său l-a salvat de la faliment. Perisic e fotbalistul care în interviuri susţine mereu că “decât să stea pe bancă... mai bine moare!”. Cu Anglia, spiritul său de învingător s-a văzut cel mai bine.

Pentru toţi cei care caută obsesiv cel mai bun look şi accesoriul potrivit pentru o ieşire în public, există Harry Maguire, fundaşul englez care a venit la prima întâlnire cu “Three Lions” cu o sacoşă neagră de plastic. Modest până în vârful unghiilor în afara terenului, un tip impunător pe teren.

Pentru toţi politicienii care atârnă ca ciucurii la draperie doar când medaliaţii români intră în Oficialul de la Otopeni, există preşedinta Croaţiei.

Pentru toţi golgheterii fără goluri din naţionala României, există Harry Kane.

Pentru toţi plângăcioşii din fruntea sportului românesc, există ţara cu 4 milioane de locuitori. 5 medalii de aur, 3 de argint, 2 de bronz. Totalul Croaţiei la Rio.

Pentru idei de marketing şi antrenori carismatici, există Gareth Southgate. Marks&Spencer şi-a mărit profitul cu 35% prin vesta tehnicianului britanic.

Pentru spirit de sacrificiu în momente grele, există sprintul şi deposedarea genialului Modric, din minutul 100.

Pentru sângele rece specific marilor sportivi croaţi – regretatul Drazen Petrovic, Toni Kukoc, Dino Radja, Ivano Balic, Blanka Vlasic sau Sandra Perkovic – există Mario Mandzukic.

Pentru toate celelalte, există Anglia – Croaţia 1-2, una dintre cele mai frumoase partide de la această Cupă Mondială.

Citește și: