Marian SULTĂNOIU
Marian SULTĂNOIU
2189 vizualizări 5 oct 2017

Evident, la fel de penibil ca „poetul mirului”, creştinul-politicianist, Varujan Vosganian.

Până unde să meargă ipocrizia martirului prefăcut, uns cu toate alifiile sfinţeniei sale, încât să-i dea ghes să dea cu tifla părinţilor naţiei ăsteia, umiliţilor de serviciu, ţăranilor uitaţi de soartă?  

Iată ce scrie omul acesta politic, care ne conduce, pe profilul său de Facebook:

„Punguţa cu doi bani...

Fiecare ou mâncat de la găina din curte „văduveşte” bugetul de cincizeci de bani !

Să presupunem că folosim, în demonstraţia noastră, două găini ouătoare. Una dintre ele aparţine unei ferme, cealaltă unui coteţ. Oul fermierului va lua calea pieţei şi va fi vândut, în medie, cu 1 leu (pentru ouăle ecologice ceva mai mult, pentru celelalte ceva mai puţin). Oul gospodarului va trece direct din coteţ în tigaie.

Oul vândut va aduce bugetului TVA, impozit pe profit şi pe dividende, impozit pe salarii şi contribuţii la asigurările sociale. La asta se adaugă faptul că, la rândul lor, salariile şi profiturile obţinute din producţia fermierului, din prestaţiile angrosistului şi din serviciile supermarketurilor reintră în circuit şi generează iarăşi impozite şi taxe.

În schimb, oul din coteţ, în drumul său spre tigaie, nu produce niciun ban. La fel în ce priveşte roşiile din brazdele de acasă, magiunul din prunii din grădină, săpunul din grăsimile adunate peste an, pulovărele tricotate din lâna oilor de la stână etc. etc.

Toate acestea, coteţele, brazdele, grădinile, stânele şi atelierele din fundul curţii produc produs intern brut, dar nu produc şi impozite. Producţia din gospodăriile populaţiei ajunge la peste 20% din PIB, fără să producă niciun leu impozit la stat. Doar ceva neglijabil, prin pieţele ţărăneşti.

Locuitorii din Danemarca, Franţa şi din alte ţări care ajung la venituri bugetare în jur de 45% din PIB nu au găini în curte şi nici nu amestecă în ceaun roşiile pentru bulion ori prunele pentru magiun.

Faptul că avem o atât de puternică înclinaţie spre autoconsum, şi nu doar în ce priveşte alimentele, ne costă în fiecare an venituri bugetare de multe miliarde de lei”.

Am redat în întregime „panseul”, întrucât, cine ştie, poate îl apreciază cineva la adevărata lui „valoare”.

Nu ştii de unde sare Nobel-ul.

Alesul Vosganian, trimis în Parlamentul României ca să apere interesele alegătorului, el, automiruitul lui Dumnezeu, vorbeşte arogant despre „înclinaţia ţăranului român spre autoconsum”.

O fi, nu zic nu, dar asta dovedeşte, în ultimă instanţă, o cultură a meşteşugului în gospodărie, a producţiei, o dovadă de hărnicie a naţiei până la urmă, şi, mai mult, o consecinţă a nevoii care te învaţă, te determină să-ţi produci, ca să-ţi creşti copiii, să mănânci, să exişti, câtă vreme statul, după ce i-ai rânduit „veşnicia”, te plăteşte/umileşte cu pensii de 350-400 de lei.

Vosganian, poetul rupt de realităţi, habar nu are, probabil, cum trec vieţile ţăranilor – bătrânii, din pensii de mizerie, tinerii, care mai stau prin ţară, din pensiile de mizerie ale părinţilor sau din munca cu ziua, întrucât locuri de muncă nu există, iar ei sunt pierduţi, de mult, din impresionanta statistică a şomajului din România – trăitori în satul românesc.

Poetul ar vrea, probabil, să-i vadă cerşind la oraş, spre a-şi inspire opera, stoarsă din sufletu-i răscolit.

Mai mult, ar vrea să vină Fiscul să le numere ouăle, prunele, roşiile din… brazdă şi musca de pe rahat. Ca să le ia „fonciirea”, mai mare ca pensia.

A, apropo! Mirul cu care se cruceşte domnul poet, pe frunte şi la cap, o fi impozitat sau e de contrabandă?!

Citește și: