Petriana Condrut
2774 vizualizări 26 aug 2018

Protocolul încheiat în 2016 între PG şi SRI a ajuns joi în faţa opiniei publice. O variantă nesecretă - care a fost publicată pe site-ul Ministerului Public şi una secretă - care a apărut, câteva ore mai târziu, pe Facebook-ul lui Darius Vâlcov. Ambele au fost semnate în aceeaşi zi, chiar înainte de alegerile din 2016. În timp ce protocolul public era strict tehnic, realizat în baza legii, cel secret era o continuare a protocolului din 2009.

Augustin Lazăr, procurorul şef al României a ieşit public să anunţe că protocolul cu numărul 09472 (cel secret), pe care l-a semnat în data de 8 decembrie 2016, este unul perfect legal şi a fost necesar pentru sesizarea parchetului cu privire la infracţiunile constatate de S.R.I. şi comunicarea de informaţii în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind securitatea naţională, ale Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea S.R.I. şi ale Codului de procedură penală.

Apoi a venit şi rândul lui Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informaţii, să anunţe că protocolul înregistrat la SRI cu nr. 03656 şi pe care l-a semnat în data de 7 decembrie 2016, este legal.

Cine trebuie să declare protocolul ilegal este în incompatibilitate

Specialiştii în drept consultaţi de Mediafax spun că astăzi, nimeni nu poate, de facto, să decidă dacă aceste protocoale sunt legale. Este o incompatibilitate pe care nimeni nu şi-a recunoscut-o.

Problema care nu a fost ridicată este că părţile semnatare sunt în conflict de interese, când vine vorba tocmai de legalitatea protocolului, iar azi, în România, nu există o instanţă care să stabilească dacă protocolul secret, semnat cu câteva zile înainte de alegerile din 2016, este legal sau nu. Parchetul General este abilitat sa ancheteze astfel de cauze, la fel ca şi Protocolul semnat în anul 2009, dar instituţia nu poate să cerceteze un act pe care l-a şi executat.

Având în vedere că, atât protocolul din 2009, cât şi cel din 2016 şi-au produs efectele, toţi procurorii sunt suspecţi că ar fi pus în aplicare cele două înţelegeri parafate între Ministerul Public şi serviciul secret.

Specialiştii în drept au explicat că prin “conflictul de interese” în acest caz se înţelege situaţia particulară a oricărui procuror faţă de care există suspiciunea că ar fi putut să participe la aplicarea protocolului, situaţie care îl lipseşte de obiectivitate.

La prima vedere, singurele instituţii care ar putea să ia o decizie în acest caz sunt cea de contencios (care se poate exprima cu privire la legalitatea unui act administrativ făcut cu scopul de a produce efecte juridice, independent de Parchetul General), Inspecţia Judiciară (care poate fi sesizată sau se poate autosesiza) şi Avocatul Poporului (care poate sesiza instanţa de contencios cu privire la nelegalitatea protocolului).

De ce protocolul din 2016 este ilegal?

Specialiştii în drept spun că singurul ”procotol” care mai putea fi încheiat între SRI şi orice parchet din România ar fi trebuit să se limiteze strict la chestiunile cuprinse în Sectiunea a 3-a din Capitolul III, respectiv desfăsurarea activităţilor prevăzute de art. 138-144 Cod de Procedură Penală, de către Serviciu, în calitate de organ de cercetare penală specială în cauzele penale care vizează infracţiunile contra securităţii nationale şi infracţiunile de terorism.

Restul protocolului este în afara Constituţiei. În forma în care este, protocolul adaugă la lege şi permite SRI să acţioneze în alte domenii decât cele privind siguranţa naţională şi terorismul, printr-o menţiune clară: “valorificării informaţiilor referitoare la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare”.

Ca să creeze impresia de legalitate, semnatarii Protocolului din 2016 evocă decizia Curţii Constituţionale nr. 51/2016, dar şi OUG nr. 6/2016, privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, însă acestea se referă numai la acţiuni privind combaterea terorismului, pe când protocoalele din 2016 şi 2009 fac referire la TOATE infracţiunile prevăzute de legislaţia în vigoare.

La fel ca şi protocolul din 2009, cel din 2016 ridică suspiciunea că s-au comis următoarele fapte penale: 

• Abuz in serviciu
• Compromitere a intereselor justitiei
• Uzurpare a functiei
• Delapidarea
• Deturnare de fonduri
• Divulgare a informatiilor secrete de serviciu sau nepublice

Parchetul General şi Serviciul Român de Informaţii au semnat, în aceeaşi zi, două protocoale - unul public cu nr. 244010 din 08.12.2016 (cel public) şi nr. 09472 din 08.12.2016 (cel secret)

Câteva explicaţii privind încălcările legale prin protocolul secret din 2016: 

1. Prin OUG 6/2016, art. IV, Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii a fost modificată, iar la articolul 8, s-a introdus alineatul 3, cu următorul cuprins: "Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare încheiate de Serviciul Român de Informaţii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedură penală, organe de cercetare penală speciale."
Trebuie făcută diferenţa dintre cele două protocoale din 2016, deoarece doar unul dintre ele respecta prevederile art. 8 din Legea nr. 14/1992:

* Protocol privind cooperarea intre SRI si Min. Public pentru stabilirea conditiilor concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor 244010 din 08.12.2016 (cel legal);

* Protocolul nr. 09472 din 08.12.2016 (nr. 03656 din 07.12.2016) privind organizarea cooperarii intre Serviciul Roman de Informatii („SRI”) si Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie („PICCJ”) pentru indeplinirea sarcinilor ce le revin, potivit legii (ilegal, chiar si titlul arată ca nu are legatură cu art. 8 din Leea nr. 14/1992).

2. Prin Protocolul nr. 09472 din 08.12.2016 (mai precis, prin Articolul 2), s-a decis că Serviciul Român de Informaţii să activeze atât în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, a infracţiunilor de terorism şi a infractiunilor săvârşite de cadrele militare ale Serviciului (litera a - care respectă Decizia CCR şi OUG 6/2016), cât şi în domeniul ”valorificării informaţiilor referitoare la savârşirea infracţiunilor prevăzute de legislaţia în vigoare” (litera b - ceea ce încalcă Decizia CCR şi OUG 6/2016).

Conform Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii si Codului de procedura penala român, organele Serviciului Român de Informaţii, prin excepţie, pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale strict pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică (art. 142 C.pr.pen.) ”în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în Titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism”.

Din coroborarea art.13 din Legea nr.14/1992 şi art.57 alin. (2) teza finală C.pr.penală (care prevede că organele de cercetare penală speciale pot efectua, în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale prevăzute în Titlul X din Codul penal şi infracţiunilor de terorism, din dispoziţia procurorului, punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică) rezultă ca organele SRI pot fi desemnate organe de cercetare penală speciale penală strict pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale.

Raportat la modificarile clare aduse prin Decizia CCR nr. 51/2016, privind punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică, implementate la fel de clar prin OUG nr. 6/2016, se observă că toate competenţele legale pe care le poate avea SRI în cadrul unui proces penal din România sunt regăsite în Secţiunea a 3-a din Capitolul III, care se deschide cu următoarea menţiune: ”În cauzele penale care vizează infracţiunile contra securităţii naţionale prevăzute de Titlul X din Codul penal, infracţiunile de terorism (....)”

La fel ca şi în 2009, şi Protocolul din 2016 se consideră că a adăugat la lege.

Vă reamintim că Mediafax a sesizat Parchetul General cu privire la posibilele ilegalităţi comise prin aplicarea protocolului din 2009. Detalii găsiţi AICI.

Problema care rămâne în picioare este că procurorul general Augustin Lazăr, care afirmă cu tărie că documentul nu contravine legii, ar trebui să dea şi ordin de verificare a protocolului.

În ianuarie 2017, în perioada în care protocolul era functional, Augustin Lazăr spunea că protocoalele sunt ”inginerii” pe care nu şi le însuşeşte deoarce ele nu se regăsesc în Codul de Procedură Penală. Detalii găsiţi AICI.

Şi Eduard Hellvig a afirmat vineri, după apariţia celor două protocoale din 2016, că legalitatea protocolului secret nu poate fi pusă la îndoială. Detalii găsiţi AICI.

 

Citește și: