Silviu Bănilă
839 vizualizări 12 mar 2018

Empatia este capacitatea de a recunoaşte şi a relaţiona cu ceea ce se petrece în mintea unei persoane, dar oamenii de ştiinţă cunosc foarte puţine despre scânteia care îi face pe indivizi să fie conştienţi de sentimentele celor de lângă ei, scrie livescience.com.

 

Într-un nou studiu, publicat în data de 11 martie, în revista medicală Translational Psychiatry, cercetătorii au apelat la genetică, pentru a căuta răspunsul.

 

Aceştia au analizat datele despre 47.000 de oameni care au folosit 23andMe, un kit de testare a ADN-ului pentru acasă.

 

Cercetătorii au descoperit că, în ciuda rezultatelor mai bune ale femeilor în privinţa „Emotional Quotient” (EQ), comparativ cu bărbaţii, nu există o bază genetică pentru aceste diferenţe, a declarat coordonatorul studiului, Varun Warrier, care studiază neurologia la Universitatea Cambridge din Marea Britanie.

 

„Genetic vorbind, bărbaţii şi femeile par identici, dar există diferenţe în privinţa empatiei, care sunt destul de mari”, a declarat Warrier. Cel mai ridicat scor în EQ este 80. Bărbaţii au înregistrat în general 40, iar femeile, 50”.

 

Cele 60 de întrebări care alcătuiesc testul se concentrează asupra aspectelor diverse ale empatiei, inclusiv asupra empatiei cognitive (capacitatea de a înţelege cum gândesc alţii) şi empatia afectivă (capacitatea de a reacţiona la stimulii altora). A doua caracteristică este suprimată în cazul celor cu autism, scrie sursa citată.

 

Ştiinţa îşi spune cuvântul

 

În studiul amintit, cercetătorii au analizat variaţiile dintr-un singur bloc ADN, nucleotidul. Aceste variaţii, denumite polimorfisme nucleotidice singulare, SNP, sunt cel mai comun tip de variaţie genetică. Un exemplu de SNP este înlocuirea repetată a citozinei nucleotide (C) cu timina nucleodită (T), într-un pattern de ADN, a explicat Warrier.

 

„Am studiat 10 milioane de variaţii ale genomului”, a spus Warrier. „Apoi am realizat teste privind empatia”.

 

Per ansamblu, cercetătorii au descoperit că 11 procente din diferenţele între nivelurile de empatie (în cadrul eşantionului) pot fi explicate de variaţiile genetice SNP.

 

Cu alte cuvinte, variaţiile însumează 10% din nivelul nostru de empatie - deşi aceste variaţii nu au putut explica şi diferenţa înregistrată între sexe, în cadrul studiului dat.

 

Dacă scoatem genetica din schemă, nu ştim de ce bărbaţii sunt mai puţin empatici decât femeile, a declarat Warrier.

 

„Ştim că există factori sociali puternici, care pot contura nivelul de empatie sau percepţia asupra noastră”, a declarat Warrier, adăugând că, tradiţional vorbind, societatea are aşteptări mai mari de la copiii de sex feminin să înţeleagă sentimentele celorlalţi. Totuşi, factorii non-genetici biologici ar putea avea un rol.

 

„Biologic, există diferenţe între bărbaţi şi femei - lucruri precum hormonii şi nivelul de hormoni”, a spus cercetătorul. „Este posibil ca unii din aceşti hormoni să fie prezenţi mai mult în corpul femeilor, să determine un nivel mai mare al empatiei”.

 

Oxitocina, care se regăseşte mai mult în organismul femeilor, îi poate determina pe oameni să fie mai empatici, în timp ce testosteronul, prezent în cantităţi mari la bărbaţi, poate fi opusul, a spus Warrier.

 

El a mai precizat că studiul a analizat doar contribuţia SNP (single nucleotide polymorphisms - polimorfisme nucleotidice singulare), dar există şi alte tipuri de variaţii genetice, care pot avea un rol şi este nevoie de mai multe studii. Studiile anterioare pe gemeni identici, de exemplu, sugerează că genele însumează 30% din empatia „totală” a unei persoane.

Citește și: