Alexandra Mortu
485 vizualizări 9 ian 2020

În 2008, arheologii au descoperit un creier uman într-un sit arheologic din Marea Britanie. Experţii au estimat că acesta datează de aproximativ 2.600 şi a aparţinut unui bărbat care, cel mai probabil, a murit prin spânzurare ţinând cont de faptul o vertebră de la nivelul gâtului prezintă traumatisme.

Majoritatea osemintele care au apaţinut bărbatului prezentau un grad destul de mare de deteriorare, însă, surprinzător, o bucată de creier a rămas aproape intactă.

Bucata de creier a fost numită „creierul Heslington” întrucât a fost descoperit în oraşul britanic cu acelaşi nume. De asemenea, este cel mai vechi creier descoperit vreodată în Marea Britanie.

Spre deosebire de alte organe, creierul se descompune foarte rapid din cauze diferitelor tipuri de proteine care contribuie la distrugerea structurii celulare.

„Combinate, datele sugerează că proteazele creierului antic ar fi putut fi inhibate de un compus necunoscut, care s-a răspândit de la exteriorul creierului la structurile mai adânci,” potrivit raportului citat de sciencealert.com.

De asemenea, oamenii de ştiinţă specifică faptul că procesul de putrefacţie începe de obicei în primele 36 - 72 de ore de la decesul persoanei iar scheletizarea completă a corpului durează aproximativ 10 ani, astfel încât „prezervarea proteinelor de la nivelul creierului nu poate avea loc la o temperatură normal precum cea din natură”.

Specialiştii consideră că cel mai probabil substanţa ciudată care a dus la prezervarea creierului se afla în zona unde a fost îngropat trupul bărbatului, deci nu a fost secretată de creier.

Pe parcursul unui an, echipa de experţi a monitorizat îndeaproape descompunerea progresivă a proteinelor dintr-un alt specimen modern creier, pe care apoi a comparat-o cu procesul de degradare a „creierului Heslington”.

Creierul nostru este capabil să funcţioneze printr-o reţea de filamente intermediare (IF-uri), care menţin legătura dintre neuronii şi corpul lor lung.

În experimentul studiului, creierul Heslington părea că prezintă filamente intermediare mai scurte, imitându-le pe cele ale unui creier viu.

Sursă FOTO: Dr Axel Petzold / royalsocietypublishing.org/

 

 

Citește și: