Silviu Bănilă
581 vizualizări 12 mar 2018

Dar corpurile noastre au o altă părere, scrie Business Insider: aceste alerte constante stresează hormonii, încurajează o ripostă biologică de genul „luptă sau fugi”, inima ne bate mai tare, respirăm greu, transpirăm, ni se contractă muşchii. Acesta este răspunsul la pericol, nu la un simplu SMS sau mesaj din partea unui coleg.

 

Pur şi simplu nu suntem „croiţi” să trăim aşa. Aplicaţiile noastre profită de nevoile noastre imediate, pentru siguranţă şi interacţiune socială şi cercetătorii au început să analizeze efectele negative. 89% dintre studenţi spun că simt „vibraţiile-fantomă” ale telefoanelor şi îşi imaginează că dispozitivele îi avertizează.

 

86% dintre americani spun că îşi verifică constant e-mail-ul şi conturile de socializare şi că această activitate este stresantă. Endocrinologul Robert Lustig spune că notificările telefoanelor „antrenează” creierul să fie într-o stare constantă de stres şi teamă. Astfel, cortexul prefrontal, cel care se ocupă în general cu funcţia cognitivă, începe să o ia razna, se „închide”.

 

„Faci lucruri nesăbuite”, spune Lustig. „Acestea îţi vor face probleme”.

 

Creierul tău nu poate executa simultan două „comenzi”

 

Cercetătorii cunosc de ani buni ceea ce oamenii refuză să recunoască: nu putem executa mai multe activităţi în acelaşi timp. Acest lucru este valabil pentru 97,5% din populaţia globului. Ceilalţi 2,5% au capacităţi extraordinare, deoarece pot face mai multe lucruri deodată. Pot conduce în timp ce vorbesc la telefon, fără să îşi piardă concentrarea asupra schimbătorului de viteze.

 

Motivul pentru care plăcerea dependentă nu rezonează cu adevărata fericire

 

 

Potrivit graficului de mai sus, discutăm despre două elemente esenţiale: DOPAMINA şi SEROTONINA. Dopamină este responsabilă cu plăcerea, iar serotonina, cu fericirea.

 

Dopamina

 

- Are doar cinci receptori, neurotransmiţătorul „alimentează” dorinţa şi motivaţia.

- Provoacă dependenţă

- Vizează plăcerea pe termen scurt: ex: plăcerea de a mânca o prăjitură

- Este viscerală - se simte în tot corpul

- Inspiră dorinţa de a primi ceva, ca şi cum ai încasa jetoanele la cazinou

- Experimentăm această plăcere singuri (mâncăm, cumpărăm alcool, ne uităm la seriale tv. Singuri)

- Determină o reacţie din partea creierului: „Ce bine este, mai vreau”

- Prea mult duce la dependenţă

 

Serotonina

 

- Distribuie semnalele fericirii în creier, vizează cel puţin 14 receptori.

- Nu provoacă dependenţă

- Se simte deasupra gâtului - „eterică”

- Inspiră altruismul, cum ar fi să te oferi voluntar la o cantină a săracilor

- Este distribuită în familie (ex: petrecerea timpului cu amicii, rudele, colegii, o comunitate etc)

- Determină o reacţie din partea creierului: „Ce bine este şi îmi ajunge”

- Prea puţin duce la depresie

 

Doar 1 din 50 de oameni poate executa mai multe comenzi în acelaşi timp, iar restul suntem „muritori”, ne concentrăm doar asupra unui element în parte. Asta înseamnă că de fiecare dată când facem o pauză, pentru a răspune la o notificare sau alertă a smartphone-ului, suntem întrerupţi şi plătim preţul: ceva supranumit „costul comutării”.

 

Uneori, această schimbare poate dura câteva zecimi de secundă, dar într-o zi agitată pentru idei, conversaţii şi tranzacţii pe telefon şi computer, costurile comutării cresc şi suntem vulnerabili la greşeli. Psihologul David Meyer, care a studiat acest efect, estimează că comutarea acestor sarcini zilnice consumă 40% din timpul productiv al creierului uman.

 

De fiecare dată când schimbăm „macazul”, ne încărcăm cu o doză de hormoni ai stresului - cortizol, spune Lustig. Schimbare determină ca însuşi cortexul prefrontal să „adoarmă” şi vine în ajutor dopamina, care generează dependenţa.

 

Cu alte cuvinte, stresul provocat de dorinţa de multitasking ne îmbolnăveşte şi ne face să ne dorim şi mai multe pauze, să profităm de dopamină, care încurajează cercul vicios.

 

Stăm mai mult pe telefon şi suntem mai leneşi

 

Creierul nostru poate procesa doar 60 biţi de informaţii pe secundă. Cu cât îl încărcăm mai mult, cu atât va trebui să vedem cum îl putem folosi optim. Este de înţeles că vrem ca telefoanele şi asistenţii digitali să preia o parte din povară.

 

Dar în acest fel creierul devine mai leneş. Cercetătorii au descoperit că oamenii mai analitici sunt mai puţini activi pe smartphone. Aceştia caută mai mult pe cont propriu, deoarece sunt mai inteligenţi. Legătura dintre gândirea analitică mai slabă şi navigarea excesivă pe smartphone nu poate fi negată.

 

De asemenea, obiceiul de a învăţa anumite lucruri citind de pe ecranul telefonului reprezintă o greşeală. Cercetătorii au arătat că oamenii care asimilează informaţia complexă dintr-o carte, în loc să o digere de pe ecran, înţeleg mai bine, sunt implicaţi în gândirea conceptuală.

 

Un studiu realizat în rândul unor utilizatori de smartphone din Elveţia sugerează că „holbatul” la ecrane determină o adevărată lene a creierului.

 

În studiul publicat luna aceasta, psihologii şi cercetătorii IT au descoperit o conexiune neobişnuită şi îngrijorătoare: cu cât tastăm şi ne implicăm mai mult în reţelele sociale, cu atât sunt mai „zgomotoase” semnalele creierului.

 

Combinaţia între socializare şi utilizarea smartphone-urilor îşi pune amprenta uriaşă asupra creierului. Comportamentul social necesită mai multe resurse în acelaşi timp, a declarat autorul studiului, Arko Ghosh, „de la creier spre degete”.

 

Ar trebui ca utilizarea telefonului în public să fie tabu?

 

În ciuda acestor descoperiri îngrijorătoare, savanţii nu spun că folosirea aplicaţiilor favorite este automat nocivă. Din păcate, Facebook a majorat gradul de depresie al adulţilor. Cu cât îşi verifică mai des contul, cu atât sunt mai deprimaţi.

 

Aplicaţiile care provoacă dependenţă oferă recompense pentru creier, o doză mică de plăcere, atunci când primeşti apreciere la o fotografie sau un comentariu pozitiv.

 

Tehnica este folosită pretutindeni. Tariful unui bilet de avion scade cu un singur clic. Canapelele la reducere dispar în câteva minute. Notificările Facebook care se schimbă în funcţie de ceea ce discută prietenii. Le avem pe toate, ne trebuie mai mult, trebuie să le avem acum. Suntem dependenţi de smartphone-uri.

 

Lustig spune că aceste aplicaţii nu sunt neapărat diabolice. Acestea devin o problemă când le lăsăm să ne domine viaţa. „Nu sunt anti-tehnologie”, explică Lustig. „Sunt împotriva tehnologiei care oferă recompense. Pentru că te obligă să te uiţi încontinuu”.

 

Lustig precizează că stabilirea unor limite în jurul utilizării smartphone-ului în societate poate reprezenta o soluţie. Dacă transformăm dependenţa de smartphone în tabu (precum fumatul în interiorul unei clădiri), oamenii se vor „autosancţiona”, vor oferi o pauză propriului creier. „Speranţa mea este că va veni un moment în care nu vei mai putea scoate oricum telefonul din buzunar, în public”, conchide Lustig.

Citește și: