Gandul.info
Clarice DINU
2401 vizualizări 23 dec 2017

Cât priveşte criticile lansate de şefa DNA, laura Codruţa Kovesi, şi procurorul General, Augustin Lazăr, faţă de modificările la legile Justiţiei şi Codurile Penale, Tăriceanu spune că aceştia „nu au venit cu argumente concrete, ci au venit cu afirmaţii de ordin general”.

„ei fac parte din acest sistem de putere al statului paralel care îşi dă seama că va pierde rolul discreţionar asupra vieţii, existenţei şi destinelor oamenilor de care şi-au bătut joc”, a comentat el. 

În opinia sa, preşedintele Klaus Iohannis este „o marionetă” a statului paralel care l-a făcut preşedinte şi care vrea să-i conserve această poziţie. O dovadă, spune Tăriceanu, sunt informaţiile apărute în spaţiul public privind interceptările din timpul campaniei electorale din 2014. În acest sens, şeful Senatului nu exclude o anchetă parlamentară care să vizeze desfăşurarea procesului electoral de acum trei ani. 

„O să discut şi în coaliţie. Cred că şi colegii mei sunt preocupaţi în egală măsură, pentru că nu cred că sunt singurul care a fost vizat de aceste acţiuni. (...) Sunt foarte multe persoane politice şi probabil că sunt şi multe altele de care nu ştim. România pare să fi funcţionat o bună perioadă ca un stat poliţienesc. Putem să-i găsim foarte multe definiţii care toate au acoperire: stat poliţienesc, republica procurorilor. Luaţi ce vă place”, a spus el. 

Întrebat dacă se teme că va ajunge la închisoare, în contextul în care public s-a afirmat că modificările la legile justiţiei şi codurile penale urmăresc să rezolve problemele cu justiţia ale sale şi ale lui Liviu Dragnea, Tăriceanu a răspuns: „Ţi-e frică să ajungi la închisoare dacă încalci legea, ceea ce nu este cazul meu. Eu nu am niciun fel de frică şi dacă mi-ar fi fost frică, vă mulţumesc pentru întrebare, aveam o variantă de comportament. Ia uitaţi-vă puţin la domnul Ludovic Orban, preşedintele PNL.  E varianta de avarie atunci când ţi-e frică. Mie nu mi-e frică şi nu numai atât am avut curajul să confrunt acest sistem pervertit”. 

Mai jos interviul integral cu preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu:

Reporter: A apărut această informaţie că în 2014 aţi fost subiectul unui mandat de interceptare şi supraveghere extinsă. Ştiaţi până astăzi(vineri-n.r.) de acest lucru?

Călin Popescu Tăriceanu: Nu ştiam şi nu pot să spun că nu am rămas neplăcut surprins poate chiar mai mult decât atât. Pentru că în acest fel, dacă o să analizaţi durata pe care au fost făcute aceste interceptări audio/video/localizare şi aşa mai departe, veţi vedea că se acoperă inclusiv perioada campaniei electorale din anul 2014 şi acest lucru poate să ducă la concluzia logică a unei distorsionări a corectitudinii derulării campaniei, considerând că informaţiile care au fost obţinute au putut să fie folosite pe diferite canale în campania electorală. Şi această afectare a corectitudinii campaniei electorale din 2014 vine acum să se adauge la întrebările logice şi fireşti care s-au pus şi care au dus la constituirea comisiei de anchetă parlamentară privind alegerile din 2009. Deci, se pare că la noi incorectitudinea desfăşurării campaniilor este o caracteristică, un mod de a fi şi nu o întâmplare izolată numai în 2009.

Ce e mai grav, după părerea mea, este că aceste lucruri s-au petrecut în afara cadrului legal. Adică, după cum ştim, organele de anchetă judiciară pot să facă aceste lucruri, dar alte instituţii nu pot  să fie incluse în ancheta judiciară. Sunt curios, şi voi discuta cu avocaţii, care este baza legală în care aceste lucruri s-au realizat. Nu cred că protocoalele secrete între procuratură şi servicii pot să constituie bază legală, pentru că ele exced cu mult legea. Sunt multe întrebări care se pun în legătură cu aceste lucruri şi, până la urmă, ele nu fac decât să se constituie într-o dovadă în plus a existenţei statului paralel de care am vorbit în atâtea rânduri. Statul paralel care se foloseşte de actualul preşedinte pe care îl consideră o marionetă. Şi preşedintele ce face? Patronează în continuare acest sistem strâmb pentru că uitaţi cum au evoluat lucrurile. În trecut, au existat trei actori instituţionali care au dus la aceste abuzuri şi excese de la normele şi principiile statului de drept: era preşedintele Traian Băsescu, erau procuratura şi serviciile. Eu am fost unul dintre cei care au crezut în afirmaţiile actualului preşedinte din campania electorală, că va pune capăt abuzurilor care au caracterizat regimul Băsescu.

După 2014 am observat că a existat un moment - şi cred că acesta s-a consumat cu începere de anul trecut şi in cursul anului acesta - în care serviciile s-au retras, cel puţin acestea au fost luările de poziţii publice, din câmpul tactic, dar au rămas ceilalţi doi actori: preşedintele şi procuratura, care doresc să perpetueze acest sistem bazat pe funcţia represivă a statului, caracteristică perioadei comuniste. Iohannis este comunist în fibra lui cea mai puternică. El nu înţelege că esenţa statului democratic este bazată pe respectul pentru drepturile şi libertăţile fundamentale. Nu mai vorbesc despre desconsiderarea prezumţiei de nevinovăţie şi de celelalte lucruri. Adică în momentul în care o ţară întreagă vede că justiţia funcţionează defectuos, că sunt grave abuzuri, tu, ca preşedinte, să patronezi lucrul ăsta, înseamnă că ai un interes direct şi interesul tău este acela de a-ţi perpetua poziţia eventual şi în viitor, bazându-te pe aceleaşi instrumente care te-au ajutat să ajungi la putere.

Credeţi că rezultatul alegerilor din 2014, câştigarea alegerilor de către Klaus Iohannis nu ar fi fost posibilă fără acest ajutor?

Sunt convins.

Exact la cine vă referiţi? La SRI? La DNA?

Sunt multe zone de putere ocultă, pe unele le-am văzut mai mult sau mai puţin ieşind la suprafaţă. Eliminarea adversarilor politici face parte tot din acelaşi joc.

Asta se încerca şi cu dumneavoastră în 2014? Asta credeţi?

Eu am văzut ce s-a întâmplat şi ulterior, încercarea procuraturii de a mă angrena într-un proces de corupţie fără nicio reuşită, dar până la urmă se verifică - ce am declarat şi în Parlament zilele trecute - că modul în care gândesc unii care functionează în anumite instituţii de forţă este cel enunţat de Stalin în perioada neagră a comunismului: “Nu există oameni nevinovaţi, există oameni de care nu ne-am ocupat destul”. Şi atunci, desigur, nu au putut să mă acuze de corupţie, dar am fost târât într-un process de aşa-zisă mărturie mincinoasă, care, în fond, ce este? Faptul că nu am vrut să fac declaraţiile pe care ar fi vrut procurorul să le fac şi mi-am menţinut afirmaţiile. Acest lucru s-a transformat într-o acuzaţie de declaraţie mincinoasă pentru care trebuie să suport o serie de consecinţe nefavorabile, pentru că eu sunt persoană publică, sunt om politic şi sigur că ele îmi afectează credibilitatea, imaginea iar preşedintele este foarte bucuros. El vrea să folosească acest element în favoarea lui şi în defavoarea mea, şi nu numai a mea, ci şi a altora pe care i-a etichetat aşa cum prea bine ştim.

Preşedintele Klaus Iohannis, într-o declaraţie recentă spunea că ideea statului paralel este o prostie şi este promovată de cei care vor să acapareze puterea şi vor să îşi rezolve problemele penale.

Să privim puţin dincolo de orizontul României, pentru că de multe ori suntem tentaţi să credem că România este centrul Pământului, ca să nu spun buricul Pământului. Vedem că şi în alte ţări există această tentaţie, şi, din păcate, nu e numai o tentaţie, această realitate a statului paralel.  În Statele Unite, preşedintele Trump vorbeşte foarte apăsat despre statul paralel, care de fapt este o structură de putere de multe ori ocultă sau neocultă, care încearcă să-şi impună propriile interese şi decizii împotriva opţiunii alegătorilor. Altfel spus este înfrânt principiul democratic al reprezentativităţii şi al legitimităţii dat de vot printr-o serie de acte, decizii şi înţelegeri subterane, care nu respectă în final alegerea cetăţenilor. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la noi şi am văzut lucrurile acestea prin dezvăluiri succesive. Sigur că Iohannis, fiind rezultatul manevrelor acestora, este folosit ca o marionetă, cum să recunoască faptul că el e produsul statului paralel? Pentru că atunci s-ar decredibiliza complet.ora, este folosit ca o marionetă, cum să recunoască faptul că el e produsul statului paralel? Pentru că atunci s-ar decredibiliza complet.

Discuţia despre aşa-zisul stat paralel vine la pachet cu aceste modificări şi acest proces parlamentar privind legile justiţiei şi modificarea codurilor penale. Ce a urmat după deschiderea acestor dezbateri a provocat o tensiune foarte mare în societate, oamenii ies în stradă de aproape două luni, într-o acţiune fără precedent magistraţii au ieşit în stradă, GRECO a lansat o procedură excepţională, Departamentul de Stat al SUA a transmis un avertisment autorităţilor de la Bucureşti...

Opriţi-vă cu enumerarea dintr-un singur motiv: îmi e teamă să nu pierd şirul celor pe care i-aţi menţionat pentru că situaţiile merită probabil comentarii diferite . Primul lucru, vedem în momentul actual şi trăim o epocă ce poate să fie etichetată simplu de tot: perioada sau epoca fake news, a ştirilor false. Aceste informaţii, cu ajutorul reţelelor de socializare, capătă o viteză de difuzare extraordinară care nu exista în trecut. Şi nu numai atât. Observăm că pe reţelele de socializare sunt echipe plătite care se ocupă cu aşa ceva, există motoare de accelerare care se folosesc contra cost de către cei care au interesul.

Spun asta pentru că, pe de altă parte, cred cu sinceritate în ceea ce înseamnă dobândirea şi exercitarea spiritului civic şi acesta se manifestă la unii dintre cetăţeni prin rostirea cu voce tare a acestor îngrijorări, îngrijorări faţă de cum evoluează societatea, care sunt riscurile la evoluţia societăţii. Aceste acţiuni nu sunt condamnabile, eu le salut. Sigur că mi-aş dori ca aceste îngrijorări să fie bazate pe lucruri concrete, pe realităţi şi nu pe informaţii false. Din păcate, că e vorba despre cetăţenii din stradă, că e vorba de unii din cei care fac parte din magistratură, in speţă procurorii, da, au ieşit unii în stradă, am înţeles că au fost şi studenţi. Chiar dacă magistraţii au unele obligaţii de rezervă, hai să plecăm de la premisa că fiecare are dreptul să îşi manifeste preocupările faţă de societate. Dacă ele se bazează pe elemente concrete,oneste, atunci sigur că e foarte bine şi e de dorit.

Din păcate, observăm că ştirile false, dezinformările, distorsionările au luat o amplitudine foarte mare ce i-au determinat pe unii să se manifeste mai civilizat sau mai puţin civilizat. Să ajungem la elementul fundamental. Ce conţin aceste legi? Aceste legi au patru puncte esenţiale care au fost, să spunem, abordate dintr-o perspectivă nepolitică, dintr-o perspectivă pe care şi-au dorit-o si asociaţiile judecătorilor, cei care înfăptuiesc actul de justiţie. Ce au dorit aceştia: au dorit să fie o mai bună definire a funcţionării Inspecţiei Judiciare astfel încât ea să îşi îndeplinească rostul pentru care a fost creată în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ţinănd cont că până acum că Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit rolul insuficient ; au dorit să existe o secţie separată pentru anchetarea magistraţilor şi acest lucru să nu fie făcut de DNA intrucăt nu putem să plecăm de la premisa că orice încălcare a legii de către magistraţi presupune neapărat un act de corupţie. S-a discutat de scoaterea de sub incidenţa politicului a numirii procurorilor la instanţele superioare- Parchetul de pe lângă Înalta Curte, DIICOT, DNA. Şi ultimul lucru, foarte important, cerut de un segment larg al societăţii, răspunderea magistraţilor. Nimic din toate aceste lucruri nu afectează independenţa magistraţilor, din contră, vă afirm cu toată puterea şi cunoaşterea dată de faptul că am parcurs articol cu articol a tuturor acestor legi, independenţa justiţiei va fi întărită în acest fel. În cealaltă privinţă, că am văzut în spaţiul public afirmaţii potrivit cărora va fi afectată lupta împotriva corupţiei- legile care reglementează funcţionarea justiţiei nu au nicio legatura cu corupţia şi combaterea ei,de care se ocupă Codurile Penale.

Acum, sigur că acest proces s-a încheiat, toată lumea va avea posibilitatea să analizeze, cred eu, cu onestitate prevederile legale, pentru a trece dincolo de ce s-a vehiculat corect sau incorect şi a vedea care este conţinutul concret al legii.  Şi aici mai fac o remarcă, am văzut ieri sesizarea făcută de PNL la Curtea Constituţională pe Legea 303 şi când am văzut care este conţinutul sesizării am început să râd, văzând subţirimea argumentelor şi a prevederilor care  sunt extrinseci, chestiuni de procedură şi aşa mai departe. Nu există o singură sesizare care să vorbească despre afectarea independenţei Justiţiei!

Este Departamentul de Stat o victimă a fake news-urilor?

Constat cu regret că există o informare extrem, şi subliniez extrem, de superficială a celor care au luat poziţie din străinătate, bazându-se probabil pe ceea ce au citit pe Facebook. Dacă Facebook-ul este sursa informaţiilor lor, suntem într-o situaţie, aş spune, deplorabilă din punctul meu de vedere.

Vorbim despre Departamentul de Stat, despre...

De toţi cei din străinătate

De GRECO,  de cei şapte ambasadori...

Da, de toţi cei din străinătate. Stau şi mă întreb care este sursa informaţiilor .Vă întreb şi îi întreb pe toţi care ne vor urmări, din moment ce aceste legi nici măcar nu au fost traduse, pentru că ultima lege a fost adoptată ieri, ele nu au fost traduse încă într-o limbă de circulaţie internaţională, cum puteau să analizeze corect, onest, conţinutul lor? Păi atunci răspunsul nu poate fi decât unul: din sursele publice, din ceea ce circulă în spaţiul public şi informal. Şi dacă aceasta este sursa de informare ...

Dezbaterile comisiei sunt publice

Da, dar dezbaterile nu ţin loc de prevederi legale. În dezbaterile publice fiecare poate să spună foarte multe lucruri. Din moment ce nu există acest document de referinţă pe care să îl fi putut consulta în mod obiectiv, atunci nu văd altă sursă de informare decât ceea ce a apărut în public. Şi în public informaţiile care au prevalat au fost cele negative şi care se rezumau la afirmaţii de ordin general: Se afectează independenţa justiţiei şi lupta împotriva corupţiei . Le-au preluat tale quale şi le-au pus în sprinjinul afirmaţiei de îngrijorare.

Au fost semnale transmise totuşi de şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, de procurorul general, domnul Lazăr, care au reclamat că ar putea fi afectată independenţa Justitiei şi cursul anchetelor. De ce credeti că argumentele domniilor lor contează mai mult decât ceea ce spun cei care fac aceste legi şi cei care reprezintă statul? Dumneavoastră sunteţi al doilea om în stat.

Două lucruri doresc să vă spun aici. În primul rând niciunul dintre cei menţionaţi nu au venit cu argumente concrete, ci au venit cu afirmaţii de ordin general, la fel ca mulţi alţii, potrivit cărora este afectată independenţa justiţiei sau activitatea procurorilor, dar nimic concret. Care prevedere afectează activitatea procurorilor? Al doilea lucru: ei fac parte din acest sistem de putere al statului paralel care îşi dă seama că va pierde rolul discreţionar asupra vieţii, existenţei şi destinelor oamenilor de care şi-au bătut joc.

Intervine în acest moment răspunderea magistraţilor, un element foarte important. Până acum ştiţi cum a funcţionat răspunderea magistraţilor? Era prevăzută în lege şi totuşi aţi auzit de vreun singur caz de magistrat care a fost găsit vinovat de eroare judicară produsă prin gravă neglijenţă sau rea-credinţă? N-am auzit. Lucrurile se pretreceau în felul următor: erau probabil multe situaţii în care legea era încălcată cu bună-ştiinţă, deci cu rea-credinţă, dar se considera că nu există niciun element de a-i trage la răspundere. Se bucurau de sentimentul impunităţii. Până la urmă oricare român nedreptăţit mai avea o singură variantă, aceea de a se duce la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a-şi căuta dreptatea şi unde primea eventual nişte despăgubiri băneşti. 

Eu cred că despăgubirile băneşti nu pot să compenseze suferinţele pe care un om le-a îndurat atunci când este încarcerat, privat de libertate, batjocorit, marginalizat în societate, i se afectează familia, i se  afectează cariera profesională. Nimic nu poate să compenseze toate aceste pierderi pe care le are. Dar era o detaşare totală din cauza acestui sentiment de impunitate, că îi va recompensa cineva şi cei responsabili nu păţesc absolut nimic. Ei bine, într-un stat de drept trebuie să existe o adevărată responsabilitate a magistraţilor şi, probabil, aceste personaje la care aţi făcut referire îşi dau seama că, de acum înainte, nu vor mai putea să funcţioneze în stilul care a caracterizat activitatea lor. Vor trebui şi ei să intre în matca legală, constituţională a comportamentului.

Vă aduc aminte că există două decizii ale Curţii Constituţionale care sancţionează comportamentul procurorului şef al DNA, pe care, practic, le-a ignorat. Deci noi despre ce vorbim?! Care este statul de drept?! Statul de drept nu înseamnă că o putere este deasupra celorlalte. Aţi observat că la noi procurorii au vorbit tot timpul despre independenţa justiţiei. Independenţa unei puteri a statului nu funcţioneaza însă în afara  principiului de control şi echilibru reciproc. Există separaţia puterilor în stat, dar, în acelaşi timp, trebuie să funcţioneze şi controlul şi echilibrul reciproc al puterilor. La noi, controlul şi echilibrul reciproc nu au funcţionat, însă s-a încercat punerea unei puteri, puterea judecătorească şi, mai precis cea a procurorilor, deasupra celorlalte puteri. 

Credeţi că aceasta este toată problema cu dezbaterea privind modificarea legilor justiţiei?

Probabil că aceasta nu este toată problema, dar cu siguranţa este una dintre ele. Este o problemă a celor care se cred iniţiaţi, dar dau dovadă de o slabă pregătire profesională, de a nu pierde puterea pe care au acaparat-o în ultimii 13 ani.

Odată ajunse la preşedintele Klaus Iohannis aceste legi - şeful statului şi-a exprimat public rezerve - credeţi că le va promulga sau le va trimite în parlament şi va încerca o amânare a intrării lor în vigoare?

Lăsaţi-l să vedem cum o să reacţioneze, de ce să fac eu anticipaţie în numele preşedintelui. 

Ar apela la acel referendum anunţat în iarnă?

Nu ştiu. Are o seamă de prerogative pe care este liber să le exercite. Dar, sigur, toate aceste lucruri au o incidenţă politică. Nu ştiu cum analizează preşedintele şi, sincer, prea puţin mă interesează. 

Sunteţi al doilea om în stat şi cred că măcar instituţional al trebui să vă intereseze.

Dacă în aceşti trei ani de când este preşedinte aş fi observat din partea lui o abordare onestă, cinstită, a realităţilor cu care ne confruntăm, atunci sigur că poate aş fi avut anumite speranţe, anumite aşteptări. Nu am niciuna. 

Aş vrea să ne referim un pic la această directivă a Parlamentului European şi a Consiliului UE privind prezumţia de nevinovăţie. Este o directivă foarte importantă, adoptată în 2016, de care noi ne-am ocupat cu transpunerea abia la finalul lui 2017. Deşi în documentul PE sunt chestiuni foarte serioase, modificările propuse, amendamentele PSD+ALDE, în comisia Iordache au provocat o mare tulburare în societate. De ce credeţi că oamenii nu sunt interesaţi de apărarea drepturilor pe care le au într-un stat de drept şi în cazul acesta dreptul la o judecată corectă?

În România ultimilor ani,  spuneam lucrul acesta în Parlament zilele trecute, am fost cu toţii martorii unei campanii de o amploare nemaivăzută, o campanie susţinută de unii,  care a transformat România în ţara cea mai coruptă şi o ţară care are o singură şi mare problemă care este corupţia. Lucrul acesta a influenţat foarte mult percepţia partenerilor noştri, a străinilor în general. Văzând că noi vorbim cu atâta sârg despre coruptie înseamnă că este o problemă, pe care ei au preluat-o ca atare. Corupţia este un fenomen în toată lumea, în toate ţările începând din America până în Europa, în Israel samd. Este un fenomen care trebuie combătut. Dar de aici până în a-i da  o asemenea dimensiune este o cale lungă care, după părerea mea, nu a făcut decât să ne afecteze negativ şi acest lucru se vede.

Trebuie să combatem corupţia, dăm instrumentele necesare, dar, în acelaşi timp, punem pe primul plan nu corupţia, ci apărarea  drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Nu putem avea în această luptă împotriva corupţiei şi victime colaterale. Adică oameni care sunt nevinovaţi, care sunt arestaţi şi, constatăm asta în cazul a zeci de pesoane care ulterior au fost achitate în instanţă. Lucrul acesta  nu este permis într-un stat de drept în care justiţia funcţionează drept, echilibrat, imparţial şi responsabil. Asta trebuie să înţelegem.

Transpunerea Directivei europene trebuie făcută, evident cu toate precauţiile necesare, pentru că directiva europeană ce face? Nu pune pe primul plan instituţia represivă şi religia denumită combaterea corupţiei, ci se pleacă de la acest fundament pe care s-a construit UE, o comunitate de state libere care consideră că bunurile cele mai valoroase sunt dreptul şi libertatea cetăţenilor. De aici elaborarea acestei directive în care una dintre prevederi este cea legată prezumţia de nevinovăţie, care a fost încălcată la noi în modul cel mai grosolan pe care l-am putut vedea în toată Europa şi lumea civilizată. Gândiţi-vă numai la un lucru: care este sentimentul cetăţenilor în momentul în care văd o persoană care este acuzată, acuzaţiile se transmit în presă, ele sunt prezentate pe larg, este apoi filmată cu cătuşele la mână, dusă şi încarcerată şi persoana respectivă nu are nicio capacitate de apărare la momentul respective? Sentimentul pe care cetăţenii îl capătă este unul normal, simplu: omul ăla este vinovat şi, sigur, din dorinţa de a se face dreptate, trebuie pedepsit. Se creează o aşteptare publică din moment ce el a fost acuzat, încarcerat, purtat cu cătuşe. Şi vine momentul judecăţii. Nu putem cumva să ne imaginăm că există în momentul acela o presiune publică mare pe cei care sunt chemaţi să judece în dosarul respectiv? Acesta este motivul pentru care directiva europeană ia nişte măsuri care să prevină presiunea publică pusă pe instanţe, astfel încât judecătorii să poată să gândească, să analizeze şi, în final, să decidă având deasupra lor, nu presiunea publică, ci un singur element, Legea. Legea e cea care trebuie să-i ghideze pe ei, şi nu presiunea publică, care, dacă este  să fim oneşti, are astazi un rol important în influenţarea actului de justiţie. 

Bănuiesc că nu credeţi că sentinţele în România se dau în funcţie de presiunea publică?

Eu nu cred nimic. Am avut, totuşi, răbdarea în decursul timpului să discut cu asociaţiile profesionale ale judecătorilor, şi astea nu sunt invenţiile mele, aceste lucruri le-am auzit din gura judecătorilor. Credeţi că judecătorii nu văd ce se întâmplă în spaţiul public?

Aş vrea să revenim la subiectul cu care am început. Spuneaţi că informaţiile care au apărut pun sub semnul întrebării procesul electoral din 2014. Având în vedere că în Parlamet este o comisie parlamentară care anchetează felul în care s-au desfăşurat alegerile din 2009, credeţi că ar fi legitim ca mandatul acestei comisii să fie extins şi pentru procesul electoral din 2014?

Nu putem să discutăm de legitimitate, pentru că o comisie parlamentară poate să-şi propună să ancheteze orice aspecte care sunt de interes în spaţiul public. Problema pe care ne-o putem pune este legată de oportunitate. Cred că în acest moment apar semne serioase de întrebare legate de derularea corectă a procesului electoral şi în 2014. De lucrul acesta, că se va ocupa comisia existentă sau o altă comisie,  nu pot să vă spun, pentru că e prea devreme, abia astăzi (vineri-n.r.) au apărut informaţiile. Dar este un mare semn de întrebare pe care nu-l putem expedia şi să spunem: nu, n-are nicio relevanţă. Sunt lucruri foarte grave care atestă ce vă spuneam, existenţa statului paralel, a unor forţe oculte, la momentul respectiv, care aveau nişte interese concrete: să ducă spre o anumită alegere, spre o anumită soluţie în ceea ce priveşte alegerile. Şi, cum vă spuneam, m-am uitat recent la ce se întâmplă în America. Avem un paralelism foarte interesant, dar nu numai între ceea ce se întâmplă la noi şi ce se întâmplă la ei, ci şi în alte state. Existenţa acestor forţe oculte care acaparează anumite zone de putere şi cred că le revine lor rolul de a decide în locul cetăţenilor. Până la urmă votul cetăţenilor pare că nu mai valorează nimic, este doar pentru a da impresia şi aparenţa de democraţie şi legitimitate.De fapt, anumite decizii se iau în zone de putere obscură. Or, lucrurile acestea nu le putem accepta dacă vrem să trăim în ceea ce se numeşte o adevărată democraţie în care în centrul valorilor esenţiale este cetăţeanul. 

Luaţi în calcul să discutaţi în coaliţe acest aspect?

O să discut şi în coaliţie, dar cum vă spuneam, abia astăzi (vineri -n.r) a apărut această informaţie şi cred că şi colegii mei sunt preocupaţi în egală măsură, pentru că nu sunt singurul care a fost vizat de aceste acţiuni. De altfel, aţi văzut că sunt o serie de alţi oameni politici, fostul ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, alte persoane care au fost miniştri, cred că este Eugen Teodorovici. Sunt foarte multe persoane politice şi probabil că sunt şi multe altele de care nu ştim. România pare să fi funcţionat o bună perioadă ca un stat poliţienesc. Putem să-i găsim foarte multe definiţii care toate au acoperire: stat poliţienesc, republica procurorilor. Luaţi ce vă place. 

Aş vrea să încheiem dând voce şi celor care sunt în stradă şi care nu au acelasi punct de vedere cu dvs. şi care pun sub semnul întrebării acest demers parlamentar de modificare a legilor justiţiei şi de transpunere a directivei privind prezumtia de nevinovăţie. Nu o singură dată am auzit că acest demers are ca scop să rezolve problema liderilor coaliţiei, a dvs. şi a domului Dragnea, a problemelor pe care le au cu justiţia. O să vă întreb sincer: vă este frică, şi mizez pe un răspuns sincer, că veţi ajunge la închisoare?

Ţi-e frică să ajungi la închisoare dacă încalci legea, ceea ce nu este cazul meu. Eu nu am niciun fel de frică şi dacă mi-ar fi fost frică, vă mulţumesc pentru întrebare, aveam o altă variantă de comportament. Ia uitaţi-vă puţin la domnul Ludovic Orban, preşedintele PNL.  E varianta de avarie atunci când ţi-e frică. Mie nu mi-e frică şi nu numai atât dar am avut curajul să confrunt acest sistem pervertit.  Mai mult decât atât, cred că aţi pus întrebarea greşit că a fost contestată legitimitatea Parlamentului de a adopta legile. Lucrul acesta nu poate fi făcut, pentru că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare.Legitimitatea lui nu poate fi contestată, chiar dacă, desigur, sunt voci care poate nu au cultura politică necesară să înţeleagă că parlamentul este singura autoritate legiuitoare, nu procuratura, nu altcineva. Mai departe, în Parlament, votul meu nu este decât egal cu votul colegilor mei, nu am un vot în plus şi nici nu e mai mare decât al celorlalţi. Prin urmare, legile care sunt făcute în Parlament nu pot fi făcute cu dedicaţie, legile au aplicaţie generală. Cred că v-am răspuns la toate componentele întrebării dvs. 

Vă mulţumesc şi vă doresc sărbători fericite. 

Şi eu şi le doresc tuturor cetăţenilor României, indiferent de părere, de opţiuni, pentru că libertatea de gândire şi expresie este bunul cel mai de preţ pe care-l avem şi vreau ca acest bun să nu fie doar unul simbolic şi de faţadă şi să nu ajungem în situaţia să regretăm că nu am avut poate nici suficientă răbdare, nici suficientă înţelepciune să ascultăm punctele de vedere ale tuturor şi să nu ne lăsăm manipulaţi cum, din păcate, unii din concetăţenii mei par să fie. Le urez sărbătorile cu bine şi le doresc o Românie unită în jurul unui ideal comun, al unui proiect comun. Iar aici revin la dorinţa mea mai veche ca preşedintele să fie preşedintele tuturot românilor, un preşedinte care să unească societatea şi care să nu o despartă. 

 

Citește și: