Clarice DINU
Clarice DINU
4415 vizualizări 1 dec 2017

Ca să-i înveţe româna pe copiii din oraşele Zaiecear şi Bor şi satele Zlot, Podgorac, Bogovina si Brestovac, Una Vasiljevic îşi plăteşte singură benzina ca să facă naveta, îşi face singură materialele didactice, dându-şi aproape jumătate din salariu pe asta, şi vrea chiar să scrie un manual. 

„Eu sunt crescută aici, ştiu cum a fost să fiu diferită. La şcoală, spuneau „ea e vlahă!, ea e vlahă!” şi copiii râdeau. Românii timoceni nu sunt acceptaţi, nu au drepturi elementare. Aici nu sunt biserici în limba română, nu sunt medici de limba română. Spre deosebire de românii din Voivodina. Ei au acolo şcoli şi pentru sârbi, şi pentru români. Au şcoală în care se învaţă tot în română. Aici, în Valea Timocului, nu. E o foarte mare diferenţă. Noi aici nu avem nimic”, explică Una Vasiljevic, pentru gândul.

Situaţia e cunoscută foarte bine de politicieni români care îi asigură de sprijin. Însă politicienii vin, pleacă, iar problemele rămân. „Cam aşa. Nu s-a schimbat nimic. Ne luptăm cam singuri”, recunoaşte tânăra profesoară. 

Una Vasiljevic provine dintr-o familie mixtă sârbo-română. A copilărit la bunici. „Ei sunt vlahi şi de mică am învăţat să vorbesc limba română, vorba vlahă”, spune. Iniţial a vrut să studieze limba engleză, dar până la urmă a ajuns la Facultatea de filologie din Belgrad, la specialitatea limbă şi literatura română. A făcut apoi un master la Craiova, însă nu a rămas în România, ci s-a întors acasă. „Mereu am vrut să lucrez cu copiii. Fac ceea ce vreau şi ajut copiii”. 

Ziua îi începe cu primele ore la 7.30 şi se încheie, după 12 ore şi un tur de aproape 70 de kilometri prin satele si oraşele unde îi sunt răspândite clasele. 

„Cea mai mare problemă este că noi nu avem nici manuale, nici materiale didactice, facem tot singuri. Facem noi nişte fişe de lucru, jocuri, nişte prezentări PowerPoint. Mă descurc cum pot. Momentan predau la 6 şcoli şi e foarte greu că trebuie să fac naveta în fiecare zi cu maşina mea. De la început eu nu am un orar normal. Dimineaţa predau la şcoli din sat, iar seara la scoli din oraşe, Zaiecear si Bor, două oraşe mai mari din Valea Timocului, la distanţă de 30 de kilometri”, face un tablou al zilei Una Vasiljevic. 

Acum predă doar la şcoli generale, pentru că legea s-a schimbat, iar Ministerul Învăţământului nu mai finanţează orele din licee. „Nu ştiu de ce, este poate vorba de politică, eu nu mă bag în politică. Eu am scris multe scrisori, multe plângeri, dar n-am reuşit să fac nimic. E foarte păcat că e aşa. Am mulţi elevi din liceul sanitar, liceul teoretic, care sunt români, din familii româneşti şi vor să plece cu burse în România. N-au avut unde să înveţe limba română corect şi trebuie să-şi piardă un an la Craiova sau Timişoara, anul pregătitor”, explică ea.  

E impresionată de voinţa copiilor de a învăţa limba română. „Mai ales că orele se desfăşoară seara, când trebuie să se joace cu alţi copii, ei vin la orele de limba română şi învaţă”, spune. „Poate le place de mine”, glumeşte tânăra profesoară, care mărturiseşte că la ore se învaţă prin joacă: „Ne distrăm. Când e 1 Decembrie facem un atelier de artă, când e Crăcium cântăm colinde”. 

Le predă copiilor din Eminescu, Caragiale, Coşbuc şi Alexandri. „Le place Eminescu. Dacă veniţi aici şi întrebaţi de Eminescu, vă spun imediat de „Somnoroase păsărele””, spune entuziasmată. 

Mesajul Unei Vasiljevic pentru români, de Ziua Naţională, pe cât de simplu, pe atât de emoţionant e: „Să-şi păstreze limba, religia, tradiţia, mai ales limba. Limba e ceva ce uneşte pe toţi indiferent unde ne aflăm, la nord sau sud de Dunăre”. 

 

 

 

 

Citește și: