Andreea OFIŢERU
8291 vizualizări 23 nov 2014

O femeie ambiţioasă, foarte voluntară, o persoană hotărâtă, aşa poate fi caracterizată Regina Maria a României în câteva cuvinte, după cum reiese din jurnalul pe care regina l-a ţinut zi de zi în timpul războiului. „Uniforma albă de infirmieră în care a apărut în toţi aceşti ani ar putea lăsa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» şi umanitar. În fapt, regina intervine în toate resorturile războiului. Chiar dacă nu avea nici o calitate oficială în dirijarea treburilor publice, nu era regină domnitoare, ci doar soţie de rege, a jucat un rol deloc neglijabil în orientarea generală a României în preajma şi în timpul războiului. Într-un anume sens, a fost războiul ei”, mai arată Lucian Boia.

Jurnalul apărut la Humanitas cuprinde în premieră amintiri şi mărturisiri – primii paşi ai unei prinţese. Regina Maria scrie despre copilăria ei, despre cum a primit-o Bucureştiul şi despre stările prin care a trecut în prima perioadă petrecută în România. Amintirile se încheie cu naşterea primului ei copil şi primul prinţ al României, „spre marea bucurie şi nădejde a poporului lui”.

Foto: Pagina de Facebook a casei Regale din România// Regina Maria îmbrăcată în costum naţional

 Cât este ficţiune şi cât este realitate în jurnalul Reginei Maria? Istoriul Lucian Boia arată că este un jurnal cât se poate de credibil.

„Regina Maria a început să-şi ţină jurnalul chiar în ziua în care România a intrat în război, pe 14/27 august 1916. Era convinsă, şi sigur avea perfectă dreptate, că ziua aceasta este o zi importantă în istoria ţării, şi o zi importantă poate în destinul ei. Şi începând de acum, din august 1916, şi l-a ţinut cu regularitate, n-a sărit nicio zi. În jurnalul Reginei Maria sunt 100 de caiete, l-a ţinut până cu puţin timp înainte de moartea ei, în vara anului 1938. Deci, este un jurnal foarte detaliat. Pentru perioada războiului sunt 14 caiete, vor fi trei volume destul de mari, cu foarte multe detalii privitoare la activităţile Reginei, cuprinde comentariile ei cu privire la situaţia politică, militară, la persoanele cu care se întâlneşte, sunt persoane de tot felul, şi militari, şi oameni politici, şi diplomaţi străini şi aşa mai departe”, afirmă istoricul Lucian Boia.

Istoricul spune că jurnalul cuprinde şi multe portrete memorabile de personaje, descrise cu destul de mult dramatism.

„Este interesant şi oarecum inedit portretul din mai multe segmente din jurnal, al Regelui Ferdinand. Regele Ferdinand cu care Regina, cel puţin în prima parte a războiului, nu prea este pe aceeaşi lungime de undă. Regele Ferdinand este ezitant nu e capabil să ia nişte decizii ferme. Regina este o persoană opusă lui Ferdinand, este o persoană hotărâtă, voluntară. Fedinand o cam scoate din sărite, ca să mă exprim aşa, şi încearcă să facă ordine printre bărbaţii din familia ei”, mai spune Lucian Boia.

Din jurnal reiese cum Regina Maria îi presează pe bărbaţii din familia ei să meargă pe front şi să fie în mijlocul soldaţilor. „E interesant modul cum îl vede ea pe Ferdinand. Şi fiului ei, Carol al II-lea, îi face un portret. E foarte atentă atunci când se uită la cineva sau când discută cu cineva, îi prinde imediat începând cu trăsăturile fizice, îi plac foarte mult oamenii frumoşi şi sancţionează ceea ce consideră ea a fi urâţenia fizică a cuiva, dar e la fel de atentă şi la trăsăturile morale şi la cele intelectuale”, mai arată Lucian Boia.

Cum e descris Nicolae Titulescu

Atunci când Nicolae Titulescu este numit ministru de Externe, Regina Maria îi face un portret inedit: „e tare urât, arată ca un muscal, dar e inteligent.”

„Fiecare dintre noi suntem subiectivi când vorbim despre ceilalţi. Nu înseamnă că Titulescu este aşa cum îl vede Regina Maria, dar este şi aşa. Din punctul ei de vedere Titulescu era tare urât, dar era  şi tare inteligent. Deci, iată, cele două trăsături oarecum în contrast”, explică istoricul Lucian Boia.  

Din jurnal, reiese şi un portret al Reginei Maria, aşa cum o ştim din datele istorice.

„Doar că acum se confirmă în şi mai mare măsură unele trăsături  ale reginei. Sunt anii care, într-adevăr, i-au creat aureola care au pus-o într-o postură glorioasă, au creat o adevărată mitologie a Reginei Maria. Avem în faţă un personaj plin de energie, foarte voluntar, foarte hotărât, care nu acceptă să piardă, e cea care a crezut până la capăt în victorie, când aproape nimeni nu mai credea, care încearcă şi reuseşte să insufle şi celorlalţi ceva din hotărârea şi din curajul ei”, arată Lucian Boia.

Acesta mai arată că din jurnal reiese că Regina Maria era o persoană foarte curajoasă, chiar până la limita inconştienţei. „Se duce în tranşee, stă printre soldaţii bolnavi de tifos, se putea îmbolnăvi oricând şi muri. Este foarte curajoasă şi are mereu atitudine pozitivă, e foarte tonică, chiar dacă mai trece şi ea prin momente grele nu cade în disperare. A crezut până la capăt”, mai spune Lucian Boia.

Din jurnal reiese şi că Regina Maria avea relaţii foarte bune cu diplomaţiile occidentale, dar şi ruseşti. „Erau foarte importante relaţiile diplomatice cu Franţa, fiindcă Franţa e totuşi aliatul care a ajutat cel mai mult România, mai ales în refacerea armatei prin misiunea generalului Berthelot în 1917, în Moldova. Regina Maria mai are raporturi interesante şi cu un aliat dificil care a fost în acea perioadă Rusia. Cu Rusia lucrurile când au mers, când n-au mers. În sfârşit, sunt complicate raporturile cu oamenii politici şi cu conducătorii militari ruşi. Ori, Regina Maria a contribuit, sigur cât a putut şi ea, dar a contribuit totuşi la netezirea raporturilor cu ruşii prin calităţile ei personale, dar şi prin faptul că era descendenta ţarilor. Era englezoaică după tată şi descendenta ţarilor după mamă, şi era privită cu mare respect de toţi responsabilii ruşi care s-au aflat atunci în contact cu România”, mai spune Lucian Boia.

În timpul războiului Regina Maria suferă o pierdere mare, atunci când îi moare Mircea, băieţelul ei de 4 ani.

„Fiul cel mai mic, ultimul ei copil, la care ţinea enorm, principele Mircea, de 3-4 ani, a murit de febră tifoidă. E o dramă, relatată în amănunt în jurnal, a fost şi o agonie care a durat câteva săptămâni. Vă daţi seama de toată durerea reginei şi de toată tăria pe care a trebuit să o aibă şi a dovedit-o pentru a continua să facă tot ce a făcut în timpul războiului”, arată Lucian Boia.

Din însemnările zilnice reiere că Regina Maria era îndrăgostită de România. „E o ţară de care s-a ataşat, o ţară care îi place, îi plac locurile, şi îi plac şi oamenii. Îi place mai puţin clasa politică. Sunt multe critici la adresa oamenilor politici, inclusiv la adresa lui Brătianu, care sigur şi-a avut meritele lui în anii războilui, dar a făcut şi greşeli care apoi i-au fost trecute apoi mai uşor cu vederea. Fapt e că România a intrat complet nepregătită în război în 1916. E un lucru pe care trebuie să-l spunem cu toată sinceritatea şi să nu ascundem acest fapt numai de dragul proiectului de unitate naţională. Proiectul de unitate naţională este una şi pregătirea României este alta. România a fost nepregătită şi în plan material, la înzestrarea armatei, şi nepregătită în privinţa deciziilor luate de liderii militari”, spune istoricul Lucian Boia.

 Acesta arată că Regina Maria a avut un rol important, mai ales în convingerea lui Regelui Ferdinand de a intra în război. „Regina Maria a contribuit din plin la hotărârea finală a lui Ferdinand de a intra în război alături de Antanta. Dacă Regele Ferdinand n-ar fi vrut să intrăm în război, nu am fi putut să intrăm în război, fiindcă regele era cel care decidea. Regina Maria a avut mai intâi meritul acesta de a-l fi pregătit psihologic pe Regele Ferdinand, care iniţial  simpatiza cu Puterile Centrale, era la fel de german ca şi Carol I. Apoi, Regina Maria a avut o influenţă în discuţiile politice. Se vede din jurnal că Regina maria are dese întrevederi discuţii pe probleme politice cu mulţi oameni politici”, consideră istoricul.

Foto: Pagina de Facebook a casei Regale din România//Regina Maria împreună cu nepotul ei Mihai, viitorul rege al României

Lucian Boia mai arată că nu e cazul să o idealiză pe Regina Maria. „I se pot găsi şi defecte. Este ambiţioasă, e o calitate dar poate fi şi un defect. Îşi dorea o poziţie de primă importanţă, şi nu numai formală, ci de importanţă reală. Era autoritară. Dacă vreţi să desluşim defectele Reginei Maria poate le vedem mai greu la ea, dar le vedem mai bine la Carol al II-lea, fiindcă Regina Maria  totuşi nu a avut posibilitatea să abuzeze. Ea n-a domnit niciodată, era doar soţia regelui, nu era regină domnitoare. Dar vedem cam ce ar fi putut să dea înclinarea ei spre autoritate, ambiţia ei foarte mare, în condiţiile în care ar fi jucat rolul pe care l-a avut apoi efectiv Carol al II-lea. Bine, e o comparaţie care îşi are limitele ei”, spune istoricul care precizează că indiferent de defectele ei, Regina Maria a avut un rol  istoric  extraordinar în timpul Primului Război Mondial.

Volumul prim al Maria, regina Romaniei, Jurnal de război. 1916 –1917 se încheie în preajma marilor bătălii din vara anului 1917. Vor urma încă două volume.

 

Citește și: