Mihai Draghici
374 vizualizări 2 iun 2019

„Am aflat că eram cel mai căutat infractor din China în timp ce mă tundeam la bordul unui vas cu aburi, aglomerat şi învechit, pe Fluviul Yangtze. Sistemul de informare publică a transmis brusc că Biroul de securitate publică din Beijing ordonase arestarea a 21 de studenţi acuzaţi de instigare la organizarea «violenţelor contrarevoluţionare» din Piaţa Tiananmen. Numele meu era primul pe listă. Se întâmpla în iunie 1989, la nouă zile după ce trupele guvernamentale cu vehicule blindate au intervenit în centrul Beijingului şi au reprimat demonstraţiile studenţeşti prodemocratice care durau de şapte săptămâni", afirmă Wang Dan, unul dintre liderii mişcării de protest din 1989, într-un editorial publicat în cotidianul The New York Times sub titlul „Ce am învăţat conducând protestele din Piaţa Tiananmen / Am plătit un preţ mare pentru demonstraţiile de acum trei decenii. La fel şi China".

„Anunţul pe care l-am auzit pe vas m-a devastat. Dat fiind că eram unul dintre organizatorii protestelor, fugeam de autorităţi. Nu mă aşteptam ca teroarea din Beijing să meargă atât de departe. Totul începuse în seara zilei de 17 aprilie 1989, când studenţii Universităţii din Beijing se adunaseră la moartea lui Hu Yaobang, un fost lider al Partidului Comunist demis pentru că propunea reforme de tip occidental. Unii colegi studenţi m-au propus să rostesc un discurs deoarece organizasem un «Salon al democraţiei» în primul an de facultate. Imediat după ce am început să vorbesc despre problemele ţării, inhibiţiile mi-au dispărut. Am sugerat să ne deplasăm în marş 15 kilometri până în Piaţa Tiananmen, folosind cazul morţii lui Hu Yaobang ca moment pentru a protesta faţă de corupţia guvrnamentală şi a solicita reforme democratice. Alături de sute de colegi, am părăsit campusul în acea noapte şi am ocupat Piaţa Tiananmen. Ni s-au alăturat studenţi de la alte universităţi şi personalităţi din societate. Într-o perioadă în care China efectua tranziţia de la era Mao, mişcarea le-a oferit speranţă celor care voiau schimbare. Protestele s-au extins în alte oraşe", îşi aminteşte Wang Dan.

Pe parcursul protestelor, Wang Dan a fost ales în conducerea Federaţiei Autonome a Studenţilor din Beijing, un grup care încerca să dialogheze cu Guvernul. Liderii guvernamentali au respins dialogul, argumentând că protestele riscau să submineze Partidul Comunist. S-a instituit legea marţială, iar trupele au încercuit capitala.

„Pe 3 iunie, după ce apelul meu de retragere din Piaţă fusese respins de alţi lideri ai mişcării studenţeşti, eu am revenit la cămin. M-au sunat unii prieteni în acea noapte să îmi spună că militarii deschiseseră focul spre protestatari; am fost în stare de şoc. Nu ne gândiserăm deloc să regimul va folosi forţa, întrucât noi insistam ca Partidul Comunist să îşi îmbunătăţească politicile, nu să cedeze puterea", subliniază Wang Dan.

„În săptămânile în care am stat ascuns, am văzut la televizor cum au fost arestaţi colegii mei activişti. Am decis să revin la Beijing, ştiind că urma să fiu capturat şi eu. Poliţia m-a găsit pe 2 iulie, arestându-mă după o urmărire cu maşina. «Micul Wang a fost prins!», i-a transmis încântat un ofiţer şefului său. Am petrecut trei ani şi şapte luni la închisoare. De multe ori, inima îmi era plină de vină şi durere. Mulţi studenţi şi locuitori ai Beijingului au murit în timpul acţiunilor de reprimare. M-am simţit parţial responsabil", subliniază Wang Dan, care a fost eliberat în anul 1993, când China încerca să organizeze Jocurile Olimpice şi avea politici mai flexibile. După încă doi ani, Wang Dan a fost rearestat, fiind condamnat la 11 ani de închisoare. A fost eliberat în 1998.

„Mişcarea noastră a eşuat acum 30 de ani deoarece nu aveam susţinere şi experienţă în promovarea reformelor prodemocratice. Mulţi dintre noi aveam speranţa că facţiunile liberale din conducerea Partidului Comunist vor iniţia schimbări din interiorul sistemului, dar am subestimat puterea liderilor vechi din partid. Masacrul ne-a spulberat iluziile, ajutându-ne să vedem brutalitatea sistemului de tip partid unic din China. Nu doar noi, studenţii, eram naivi. În câţiva ani de la masacrul din Piaţa Tiananmen, multe guverne occidentale au anulat sancţiunile impuse Chinei. A prevalat politica de dialog a Occidentului, bazată pe speranţa că investiţiile şi comerţul vor aduce schimbări democratice în China. Dar în loc să stiumleze liberalizarea, capitalul occidental a umplut buzunarele liderilor Partidului Comunist, oferindu-le puterea de a prelungi regimul prin reducerea la tăcere a vocilor disidente şi prin extinderea influenţei ţării pe plan mondial", consideră Wang Dan.

„În pofida eşecului, cred că noi, protestatarii, am reuşit să facem o diferenţă. Postul CNN a relatat în direct despre ce s-a întâmplat în Piaţa Tiananamen, iar Administraţia Chinei şi-a dat seama că nu îşi mai poate masacra cetăţenii sub privirile întregii lumi. Am reuşit să creştem gradul de sensibilizare asupra democraţiei; mulţi avocaţi şi activişti pentru drepturile omului care au contestat legitimitatea Partidului Comunist după masacru au fost participanţi sau susţinători ai mişcării de protest din 1989. Iar acum Occidentul a recunoscut în sfârşit pericolele regimului totalitarist din China", subliniază Wang Dan.

„Dorinţa mea de a aduce democraţie în China, un vis aparent îndepărtat, rămâne puternică. Administraţia Chinei a şters din cărţile de istorie masacrul din Piaţa Tiananmen. Orice referire la aceste evenimente pe reţelele de socializare online este considerată act subversiv. Cu toate acestea, eu încerc să discut cu tinerii, împărtăşindu-le experienţele mele şi păstrând vii amintirile. Acum, tinerii din China, aproape toţi crescuţi în familii cu un singur copil, sunt mai pragmatici decât eram noi în anii 1980. În pofida acţiunilor de spălare pe creier ale instituţiilor guvernamentale, ei ştiu să utilizeze tehnologiile şi să obţină informaţii din exterior. Ei înţeleg mai multe despre Occident decât înţelegeam noi. Spre deosebire de studenţii din generaţia mea care aveau speranţe false privind partidul, membrii actualei generaţii tinere sunt mai cinici şi mai realişti. Imediat ce vor apărea oportunităţi, se vor ridica aşa cum am făcut noi acum 30 de ani", crede Wang Dan, observând o oportunitate de a obţine reforme politice în cadrul negocierilor Chinei cu SUA pentru depăşirea conflictului comercial.

Citește și: