Publicat

22

iulie

2017

08:16

6672

vizualizări

Faţa nevăzută a unui război mocnit. SUA şi Coreea de Nord, într-o cursă contra cronometru

Statele Unite şi Coreea de Nord sunt pe punctul de a intra într-o confruntare directă. Interesele lor diferite au atins un punct ireconciliabil şi fiecare parte vede în cealaltă o ameninţare semnificativă la adresa intereselor naţionale. Pentru a înţelege mai bine cât de puţin a rămas până la izbucnirea unui potenţial conflict între cele două, trebuie să notăm anumite aspecte care caracterizează viziunea pe care fiecare dintre cele două tabere o are una despre cealaltă, se arată într-o analiză Stratfor. Aceste argumente sunt bazate pe declaraţiile oficiale făcute de liderii celor două state, care trădează, de cele mai multe ori, dorinţele lor proprii decât realitatea din teren, obiectivă.

Faţa nevăzută a unui război mocnit. SUA şi Coreea de Nord, într-o cursă contra cronometru

Statele Unite şi Coreea de Nord sunt pe punctul de a intra într-o confruntare directă. Interesele lor diferite au atins un punct ireconciliabil şi fiecare parte vede în cealaltă o ameninţare semnificativă la adresa intereselor naţionale. Pentru a înţelege mai bine cât de puţin a rămas până la izbucnirea unui potenţial conflict între cele două, trebuie să notăm anumite aspecte care caracterizează viziunea pe care fiecare dintre cele două tabere o are una despre cealaltă, se arată într-o analiză Stratfor. Aceste argumente sunt bazate pe declaraţiile oficiale făcute de liderii celor două state, care trădează, de cele mai multe ori, dorinţele lor proprii decât realitatea din teren, obiectivă.

Cum se vede de la Phenian

Coreea de Nord a considerat, pentru mult timp, Statele Unite, şi nu Coreea de Sud, ca fiind principalul său adversar. Phenianul vede în prezenţa pe termen lung a forţelor militare americane pe teritoriul Coreei de Sud drept o piedică directă şi intenţionată în calea planului de unificare a peninsulei, conform propriilor condiţii. Iar când Coreea de Nord denunţă exerciţiile comune între SUA şi Coreea de Sud ale forţelor armate drept practică pentru acţiunea militară împotriva sa, crede cu adevărat în ameninţarea invocată. Coreea de Nord a încercat să demonteze acţiunile miltare ale SUA din regiune timp de zeci de ani prin intermediul unei combinaţii între tactici politice şi capacităţi militare însemnate care ar putea crea pierderi în masă pentru forţele americane de pe teritoriul Coreei de Sud şi pentru civilii din Seul.

Încă din ultimii ani de conducere ai lui Kim Jong Il, Corea de Nord şi-a reaşezat centrul de comandă politică. Guvernul a început să se îndoiască cu privire la principalele sale arme convenţionale, chiar şi în contextul suplimentării arsenalului cu arme chimice sau biologice, care ar descuraja acţiunea SUA sau chiar opri Washingtonul din încercarea de a riposta.

Un acord de pace sau un pact de neagresiune nu mai este suficient pentru a garanta supravieţuirea sistemului nord-coreean, teorie invocată din ce în ce mai accentuat, mai ales când SUA au invadat Irakul, în ciuda riscurilor existente.

Sub actualul lider Kim Jong Un, Coreea de Nord şi-a accelerat în mod drastic programele nucleare şi ale lansărilor de rachete în demersul de a demonstra capacitatea nucleară de atac în faţa SUA. Această capacitate, din perspectiva Phenianului, ar furniza singura asigurare viabilă a faptului că SUA nu ar întreprinde demersuri pentru a răsturna administraţia Kim prin acţiuni politice, economice sau militare. Chiar şi aşa, Phenianul este conştient de faptul că pe măsură ce va insista cu demostraţiile sale privind abilitatea de a lovi SUA, pe măsură ce va pune din ce în ce mai multă presiune pe Washington să încerce să stopeze acţiunile sale, orice ar însemna acest lucru. Însă costurile ridicate ale acţiunilor militare, care s-ar extinde în afara Peninsulei Coreene, încă menţin SUA departe de a iniţia astfel de riposte, la fel şi diferenţele politice în raport cu aliaţii săi din regiune, Coreea de Sud şi Japonia. În aceeaşi măsură, obiecţiile ridicate de China au descurajat orice acţiune de acest fel a Washingtonului. 

Prin urmare, Coreea de Nord se află între cioan şi nicovală: simte că are nevoie de o capacitate militară aptă pentru a demonta orice interferenţă în guvernarea sa, dar, în acelaşi timp, înţelege că dacă va continua cu intimidarea nu va face decât să crească posibilitatea unei reale intervenţii. Prin urmare, Phenianul se bazează pe complexităţile din regiune şi pe costurile acţiunilor militare pentru a menţine SUA suficient de departe pentru a-şi putea pune în practică ambiţiile nucleare.

Perspectiva Washingtonului

Pentru SUA, Coreea de Nord reprezintă de ani buni o problemă secundară. Deşi ţara constituie o sursă continuă de instabilitate potenţială regională, vecinii săi şi propriile constrângeri din punct de vedere economic reuşesc să o menţină sub control. Programul nuclear al Coreei de Nord a adus Washingtonului una dintre cele mai mare crize după Războiul Rece, însă SUA au evitat să ia atitudine în plan militar din 1994, menţinând tonul de reacţie la nivel diplomatic. Astfel că, de atunci, liniile generale ale politicii cu privire la Phenian au urmărit să controleze situaţia şi să îndepărteze orice conflict.  

Confruntate cu preţul unei intervenţii militare, SUA au preferat să amâne orice reacţie de acest fel, în urma testelor balistice de la Phenian, preferând să aplice o izolare din punct de vedere financiar sau alte măsuri, pe cale diplomatică. Până la urmă, Washingtonul mereu s-a aşteptat că statul nord-coreean va intra în colaps, aşa că a adoptat această politică pe termen lung.

Cu toate acestea, în ultimii ani SUA au început să arate o altă abordare, în acest sens. Izolarea, sancţiunile şi poziţiile luate de ONU cu greu au părut să încetinească pornirea Coreei de Nord din punct de vedere nuclear. Phenianul nu mai tratează de mult programele sale nucleare şi lansările de rachete drept monede de schimb în procesul de negociere. În timp ce procesul de dezvoltare a armamentului nuclear continuă, până în punctul unde ar putea atinge SUA, embargourile impuse din Vest ca urmare a acţiunilor sale nu mai sunt suficiente. Sentimentul că explorările Coreei de Nord în domeniul nuclear conduc la o criză, care nu mai poate fi ignorată, e în creştere în SUA.

O Coreea de Nord înarmată cu rachete balistice, care poate furniza arme nucleare este un pericol pe care Washingtonul nu îl poate accepta. Chiar dacă Guvernul american ia în calcul faptul că Phenianul nu va porni un război, rămân întrebări cu privire la modul în care îşi va pune în aplicare noile capacităţi militare. Coreea de Nord ar putea, de exemplu, să limiteze răspunsurile pe care Washingtonul le-ar da eventualelor mutări din regiune sau ar putea să împărtăşească cu alte state "ştrengare" tehnologia sa din domeniul apărării, prin urmare având o influenţă reală asupra capacităţilor nucleare la nivel global.

Având în vedere ultimele teste ale Phenianului cu rachete balistice, Washington şi-a dat seama că neluarea unei decizii în plan militar se apropie de final.

SUA vor să evite un război, dar pentru a proceda în direcţia asta, trebuie să puncteze foarte clar că vor face uz de posiblitatea sa, dacă se va cere. Atacul asupra bazei militare siriene, ca răspuns la atacul cu arme chimice, testele recente cu rachete balistice dar şi exerciţiile militare intense din Peninsula Coreeană au avut scopul de a demonstra că SUA sunt dispuse să recurgă la acţiuni militare în absenţa unei alternative.

Guvernul american aduce în faţă acest avertisment mai degrabă pentru a mişca Rusia şi China, decât pentru a încerca să schimbe comportamentul Coreei de Nord. Din punctul de vedere al Washingtonului, capitala Chinei are marja de acţiune pentru a propune o soluţie nonmilitară la criza din Coreea de Nord. Nu doar că reprezintă principalul sprijin din punct de vedere economic al Phenianului, dar China este, totodată, interesată să menţină în echilibru sistemul din Coreea de Nord, fiind un amortizor la graniţa sa.

Factorii externi

China

Riscul intervenţiei îl depăşeşte pe cel al lipsei de acţiune din partea Beijingului. China continuă să pună deasupra programului nuclear al Phenianului o eventuală instabilitate în Coreea de Nord sau posibilele repercusiuni politice şi militare care ar surveni ca urmare a tentativei de înlăturare a actualei guvernări. Mai mult, continuă să creadă că SUA nu ar putea merge mai departe cu avertismentele lor în plan militar pentru că asta ar însemna declanşarea unui războiul în estul Asiei. Pentru China, care deja trăieşte cu o Coreea de Nord înarmată nuclear la graniţă, plus India, Pakistan şi Rusia, creşterea capacităţilor Phenianului în această direcţie constituie o problemă, însă nu una imposibil de depăşit. SUA sunt un risc mult mai mare pentru interesele sale strategice.

Coreea de Sud

La rândul său, Coreea de Sud a încercat că "coopereze" cu ameninţarea nucleară ce vine din partea vecinilor de la nord de zeci de ani. Programul nuclear al Coreei de Nord ameninţă Coreea de Sud, considerată aliatul SUA din regiune. Cu toate acestea, liderii de la Seul înţeleg faptul că interesele lor s-ar putea ciocni, în viitor, cu cele ale SUA.

Pe de altă parte, Coreea de Sud nu consideră tentativa Coreei de Nord de a reunifica peninsula prin intermediul forţei ca fiind un pericol major.

Rusia şi Japonia

Rusia şi Japonia joacă fiecare un rol uşor scăzut ca importanţă şi diferă ca viziune în ceea ce priveşte situaţia din Peninsula Coreeană. Moscova, care îşi doreşte să evite un război, dar nu are mare influenţă asupra Phenianului, utilizează criza existentă pentru a scoate în evidenţă ameninţarea pe care Washingtonul o prezintă la adresa păcii şi stabilităţii mondiale.

De cealaltă parte, Japonia percepe mult mai acut decât Coreea de Sud schimbarea traiectoriei pe care programul nuclear al Coreei de Nord a luat-o. Testele cu rachete balistice pe care Phenianul le-a efectuat vizează mai degrabă Japonia şi bazele americane instalate pe teritoriul Coreei de Sud.

Tokyo vede în confruntarea cu situaţia din Coreea de Nord o oportunitatea pentru a-şi consolida poziţia ca aliat cheie al SUA în regiune şi a contracara influenţa crescândă a Chinei. În plus, ameninţarea pusă de Phenian dă Guvernului japonez şi mai multe argumente pentru decizia sa de a ridica restricţiile constituţionale în privinţa implicării forţelor sale armate.

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.

ULTIMA ORĂ
BREAKING NEWS | Decizie BOMBĂ dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie! Verdictul aşteptat de ani buni e acum DEFINITIV

Lasă-ne feedback despre noul site Gândul.info