Gandul.info
Gilda Popa
3593 vizualizări 29 oct 2018

"În calitatea de cancelar, eu trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru tot. Acesta este ultimul meu mandat de cancelar," a declarat luni Angela Merkel, citată de bbc.com.

"Nu voi mai candida pentru niciun post politic după încheierea mandatului. Pentru restul legislaturii, sunt pregătită să lucrez în continuare în calitatea de cancelar. Am sentimentul că este momentul să deschidem un nou capitol,” le-a spus Merkel reporterilor în Berlin.

Anunţul Angelei Merkel, care îşi comunică decizia de a se retrage din marea politică după trei mandate de cancelar al Germaniei şi 18 ani la şefia CDU, a luat prin surprindere lumea politică germană. În 2016, când se confrunta deja cu o puternică scădere în popularitate pe fondul crizei refugiaţilor, Merkel îşi anunţa încă intenţiile de a candida pentru al patrulea mandat. Nu a transmis niciodată dorinţa de a se retrage, în pofida problemelor coaliţiei aflate le guvernare. Prăbuşirea în sondaje a formaţiunii de centru dreapta pe care o conduce, în urma politicilor pro-imigraţie promovate de Merkel, anunţa, însă, dezastrul electoral care a devenit evident după alegerile locale din 2018.

Duminică, Merkel a primit o nouă lovitură

Uniunea Creştin-Democrată a obţinut doar 27% din voturi la scrutinul regional de duminică (28 octombrie) din landul Hesse, în scădere cu 10% faţă de alegerile anterioare, potrivit agenţiei Dpa.

Este cel mai slab rezultat înregistrat de CDU în acest land din 1966 şi până astăzi şi, aşa cum anticipau comentatorii politici, a amplificat tensiunile interne în formaţiunea lui Merkel şi în rândul coaliţiei de guvernământ de la Berlin.

Eşecul este dublat de slaba performanţă a Partidului Social-Democrat (SPD), partenerul de coaliţie al CDU, care a înregistrat un rezultat dezamăgitor, obţinând doar 19,8% din voturi, în timp ce formaţiunea de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a intrat pentru prima dată în Parlamentul regional, după ce a câştigat 13,1% din voturi.

Surse din cadrul CDU semnalaseră luni dimineaţă, după acest eşec răsunător, că Angela Merkel nu va mai candida pentru un nou mandat de preşedinte al partidului în decembrie. Merkel a confirmat ideea, subliniind că s-a gandit dinaintea vacanţei de vară să nu mai candideze la conducerea CDU. "Prin această decizie, mă distanţez de convingerea că funcţia de lider al partidului şi cea de cancelar trebuie să fie deţinute de aceeaşi persoană", a explicat Angela Merkel, precizând că i-a informat despre aceste decizii pe Horst Seehofer, liderul Uniunii Creştin-Sociale (CSU, filiala bavareză a CDU), precum şi pe Andrea Nahles, preşedintele Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga), partener de guvernare.

Prăbuşirea erei Merkel

Merkel a fost criticată dur în ultimii ani, din cauza politicilor flexibile în materie de imigraţie, care au dus la o scădere fără precedent a popularităţii coaliţiei aflate la guvernare, concomitent cu creşterea în sondaje a mişcării de extremă dreapta.

În ultimii ani, postul de cancelar al Germaniei a devenit una dintre cele mai puternice poziţii politice din lume, iar Merkel a avut un cuvânt important de spus în toate crizele continentului european, de la cea financiară din 2008 şi până la Brexit.

Prăbuşirea întregii ere politice pe care a reprezentat-o Angela Merkel a fost anticipată de analişti încă de la sfârşitul lui 2017 - începutul lui 2018, când publicaţia Politico.eu anunţa că eşecul de a forma o coaliţie de guvernământ va marca sfârşitul Angelei Merkel ca politician, dar şi finalul direcţiei politice pe care a urmat-o Germania până acum. Jurnaliştii o numeau, la acel moment, Hillary Clinton a Germaniei.

”Imaginaţi-vă pentru o clipă că lucrurile nu merg în conformitate cu scenariul. Luaţi în considerare faptul că mulţi germani nu doresc o coaliţie "GroKo" şi că istoria recentă sugerează că zeitgeist-ul (n.r. ”spiritul epocii”) este de partea lor. Mai presus de toate, amintiţi-vă că GroKo este alegerea sigură, corectă, care menţine un status quo,” scrie Politico.eu în ianuarie 2018, înaintea Congresului în cadrul căruia social democraţii germani se pregăteau să anunţe o nouă coaliţie la guvernare.

”Oricare ar fi rezultatul, împărăteasa politică a Europei va fi aproape cu siguranţă detronată. Este foarte puţin probabil ca Merkel, care a eşuat de două ori să creeze o coaliţie şi care e din ce în ce mai sub presiune în interiorul propriei tabere, să rămână în fruntea partidului”.

Astfel, anticipează analistul american Matthew Karnitschnig, plecarea lui Merkel ar avea un impact seismic în politica europeană, iar Europa nu ar pierde doar cel mai longeviv lider politic, ci şi un factor de stabilitate care ţine UE unită în faţa crizelor mari şi mici cu care se confruntă. Dacă formaţiunea creştin democrată condusă de Merkel virează mai la dreapta, urmând exemplul stabilit de Sebastian Kurz în Austria, toate pariurile pe Europa sunt oprite, anticipează jurnalistul.

Luni, 29 octombrie 2018, după eşecurile electorale repetate ale CDU, acest moment pare să se apropie, aşa cum a sugerat chiar Angela Merkel când şi-a anunţat retragerea: “Am sentimentul că este momentul să deschidem un nou capitol”.

Creşterea şi căderea politică a primei femei cancelar al Germaniei

În 2005, Merkel a devenit prima femeie cancelar al Germaniei după o experienţă de cinci ani ca preşedinte al Uniunii Creştin-Sociale. Autoritatea sa politică a devenit notorie pe continent după ce deciziile de austeritate luate în timpul crizei economice din 2008 salvează bancile nemţeşti şi transformă Germania în statul european cu cea mai puternică revenire economică.

Merkel s-a născut în Germania de Vest, a ajuns să studieze fizică în Germania comunistă şi a obţinut un doctorat în chimie cuantică, lucrând peste un deceniu ca cercetător. Angela Dorothea Kasner (64 de ani), cunoscută acum în întreaga lume drept Angela Merkel, a intrat în politică în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului, când s-a înscris în partidul pe care îl conduce acum.

În 1991, cancelarul Helmut Kohl o pune la conducerea Ministerului Femeilor şi al Tineretului, trei ani mai târziu ajungând ministrul Mediului şi al securităţii nucleare. În 1998, Kohl pierde alegerile pentru un nou mandat de cancelar, iar Merkel este numită noul secretar general al CDU.

Ca lider al partidului Creştin Democrat încă din 2000, Merkel candidează pentru funcţia de cancelar al Germaniei în 2002, însă pierde în faţa lui Edmund Stoiber. Revine în competiţie în 2005, atunci când reuşeşte să îl depăşească într-o luptă foarte strânsă pe contracandidatul Gerhard Schröder.

În 2009, Angela Merkel câştigă al doilea mandat de cancelar, urmând ca un an mai târziu să ajungă liderul care să găsească soluţia pentru criza greacă şi pentru păstrarea zonei euro. Prosperitatea de pe piaţa muncii şi parcursul economic din ce în ce mai bun al Germaniei o ajută pe Merkel să obţină în 2013 încă un mandat în funcţia de cancelar.

În 2014, criza ucraineană o forţează să-l confrunte pe liderul rus, Vladimir Putin, pentru a opri disputele militare de pe frontul est-european. Un an mai târziu, contrar dorinţei partidului său, Merkel deschide porţile Germaniei pentru un număr mare de imigranţi din Orientul Mijlociu şi îndeamnă liderii europeni să procedeze la fel.

Politicile pro-imigraţie slăbesc treptat popularitatea guvernului federal şi a formaţiunii politice pe care o conduce şi duc la prăbuşirea electorală din 2018, concomitent cu creşterea adeziunii germanilor pentru formaţiunile de extremă dreapta.

Merkel îşi anunţă înfrângerea şi retragerea din marea politică la finalul lui octombrie 2018, după o serie de eşecuri electorale la alegerile locale, pe fondul tensiunilor interne din coaliţia aflată la guvernare.

 

Citește și: