Alina Botezatu
115 vizualizări 26 mar 2019

Băncile sunt obligate la plata taxei pe active financiare nete, respectiv activele financiare ale băncii existente la sfârşitul semestrului, respectiv anului pentru care se datorează taxa pe active, astfel cum sunt înregistrate în evidenţa contabilă, ajustate, după caz, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, arată proiectul de OUG citat.

Cotele taxei pe active, aplicate asupra bazei impozabile, sunt: 0,4% pe an, pentru bancile care deţin o cota de piaţă mai mare sau egala cu 1%; 0,2% pe an, pentru cele cu o cota de piaţă mai mică de 1%. Noile prevederi se aplică pentru taxa datorată de bănci începând cu acest an.

Taxa pe active se calculează prin aplicarea cotelor prevăzute asupra bazei impozabile reprezentată de activele financiare nete ale instituţiei bancare existente în sold la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, potrivit evidenţei contabile, din care se scad următoarele active financiare: numerarul; solduri de numerar la bănci centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; expuneri neperformante la valoare netă; titluri de datorie emise de administraţii publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite şi avansuri acordate administraţiilor publice la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite acordate de instituţiile de credit sectorului neguvernamental purtătoare de garanţii primite din partea administraţiei publice centrale la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; credite acordate instituţiilor de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; depozite la instituţii de credit, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; conturi de corespondent la instituţii de credit (nostro) şi creanţe ataşate, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante; operaţiuni reverse repo şi titluri luate cu împrumut, creanţe ataşate şi sume de amortizat, la valoare netă, din care se exclud expunerile neperformante.

Taxa se poate reduce, astfel:

1. pentru creşterea intermedierii financiare, prin creşterea soldului creditelor: cu 50%, în cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare şi gospodăriilor populaţiei este egală sau mai mare decât ţinta de creştere a creditării; până la 50%, în cazul în care creşterea soldului creditelor acordate societăţilor nefinanciare si gospodariilor populaţiei este mai mică decât ţinta de creştere a creditării.

2. pentru diminuarea marjei de dobândă: cu 50%, în cazul in care marja de dobândă calculată la nivelul semestrului/anului pentru care se datorează, se situează sub nivelul marjei de referinţă a dobânzii, sau în cazul în care diminuarea marjei de dobândă este egală sau mai mare decât ţinta de diminuare a marjei de dobândă; până la 50%, în cazul în care diminuarea marjei de dobândă este mai mică decât ţinta de diminuare a marjei de dobândă.

Creşterea soldului creditelor reprezintă, conform noului proiect, diferenţa pozitivă dintre soldul creditelor acordate de o bancă firmelor şi populaţiei existent la finele semestrului sau anului pentru care se datorează taxa pe active şi soldul creditelor acordate firmelor şi populaţiei la finele anului precedent, raportată la soldul creditelor acordate firmelor şi populaţiei la finele anului precedent, exprimată în procente.

Taxa pe active şi redusă, pe baza indicatorilor privind cota de piata, soldul creditelor şi marja de dobândă înregistraţi la nivelul primului semestru al anului pentru care se datorează taxa pe active şi a jumătate din nivelurile ţintă de creştere a creditării şi a ţintei de diminuare a marjei de dobândă, se declară şi se plăteşte până la data de 25 august, inclusiv, a anului pentru care se datorează.

Taxa nu se datorează şi nu se declară la nivelul primului semestru în următoarele situaţii: dacă a îndeplinit 100% ţinta de creştere a creditării; sau dacă a îndeplinit 100% ţinta de diminuare a marjei de dobândă, sau dacă nivelul procentual agregat al creşterii creditării şi al diminuării marjei de dobândă este cel puţin 100%.

Pe baza indicatorilor privind cota de piaţă, soldul creditelor şi marja de dobândă determinaţi la nivelul anului pentru care se datorează taxa pe active, taxa pe active se reduce, iar sumele rezultate se declară până la data de 25 august, inclusiv, a anului următor celui pentru care se datorează taxa pe active. Diferenţele în plus se plătesc până la data de 25 august, inclusiv, a anului următor celui pentru care se datorează taxa pe active, iar diferenţele în minus se restituie sau compensează.

Indicatorii ţintă de creştere a creditării şi de diminuare a marjei de dobândă, precum şi marja de referinţă a dobânzii se stabilesc anual, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea MFP, cu recomandarea Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială.

Pentru anul 2019, pentru fiecare bancă, ţinta de creştere a creditării este de 8%, ţinta de diminuare a marjei de dobânda este de -8,0 la suta, iar marja de referinţa a dobânzii este de 4 puncte procentuale.

Nu sunt supuse taxei pe active băncile cu pierdere contabilă, înainte de calculul taxei pe active, la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorază taxa.

Cheltuiala cu taxa pe active este cheltuială deductibilă la stabilirea rezultatului fiscal, reprezintă venit la bugetul de stat şi este administrată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF).

Dacă taxa pe active datorată de bănci se situează peste profitul contabil, înainte de calculul taxei pe active, înregistrat la sfârşitul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa, acestea datorează taxa pe active în limita profitului contabil înregistrat, fără a influenţa taxa pe active datorată pentru anii următori.

Metodologia privind determinarea cotei de piaţă, marjei de dobândă, a activelor financiare nete şi a celor care se scad din baza impozabilă, precum şi raportarea indicatorilor necesari calculării taxei pe active se stabileşte prin norme metodologice, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu consultarea Băncii Naţionale a României, în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a noii OUG.

Rata medie ponderată a dobânzii la creditele, denominate în lei, acordate de o bancă firmelor şi populaţiei reprezintă media aritmetică a ratelor medii ponderate a dobânzii la creditele denominate în lei, acordate de o bancă firmelor şi populaţiei, calculate lunar la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa. Rata medie ponderată a dobânzii la creditele denominate în lei, la sfârşitul lunii, reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu soldul creditelor acordate firmelor şi populaţiei.

Rata medie ponderată a dobânzii la depozitele, denominate în lei, atrase de o bancară de la firmelor şi populaţiei reprezintă media aritmetică a ratelor medii ponderate a dobânzii la depozitele denominate în lei, atrase de o bancă de la firmelor şi populaţiei, calculate lunar la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa. Rata medie ponderată a dobânzii la depozitele denominate în lei, la sfârşitul lunii, reprezintă media ponderată a ratelor de dobândă cu soldul depozitelor atrase firmelor şi populaţiei.

Marja de dobandă reprezintă diferenţa între rata medie ponderată a dobânzii la creditele, denominate în lei, acordate de o bancă firmelor şi populaţiei, şi rata medie ponderată a dobânzii la depozite, denominate în lei, atrase de la firmelor şi populaţiei, definite conform Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 4/2014 privind raportarea de date şi informaţii statistice la BNR. Această marja de dobândă se calculează la nivelul semestrului, respectiv al anului pentru care se datorează taxa pe active şi al anului precedent.

Marja de referinţă a dobânzii reprezintă marja de dobândă sub care taxa pe active se reduce la jumătate (cu 50%).

Creşterea soldului creditelor reprezintă diferenţa pozitivă dintre soldul creditelor acordate de o bancă firmelor şi populaţiei existent la finele semestrului sau anului pentru care se datorează taxa pe active şi soldul creditelor acordate firmelor şi populaţiei, la finele anului precedent, raportată la soldul creditelor acordate firmelor şi populaţiei, la finele anului precedent.

Diminuarea marjei de dobândă reprezintă diferenţa negativă dintre marja de dobândă calculată la nivelul semestrului/anului pentru care se datorează taxa pe active faţă de marja de dobândă calculată la nivelul anului precedent, raportată la marja de dobândă, calculată la nivelul anului precedent.

Ţinta de creştere a creditării reprezintă valoarea de creştere a volumului de credite acordate de o bancă firmelor şi populaţiei, stabilită pentru anul curent faţă de anul precedent.

Ţinta de diminuare a marjei de dobândă reprezintă valoarea de scădere a marjei de dobândă, stabilită pentru anul curent faţă de anul precedent.

Pentru determinarea ţintei de diminuare a marjei de dobândă se vor lua în considerare şi creditele performante vândute în cursul semestrului sau anului de către bancă, şi nu se vor lua în considerare creditele performante cumpărate în cursul semestrului/anului de către bancă. Creditele performante cumpărate de o instituţie bancară se vor lua în considerare la determinarea acestui indicator începând cu anul următor. Aceleaşi credite performante vândute şi cumpărate în cursul aceluiaşi an de bancă nu se iau în considerare la determinarea acestui indicator.

Pentru determinarea marjei de referinţă a dobânzii se vor lua în considerare şi creditele performante vândute în cursul lunii de bancă, iar creditele performante cumpărate de la băncile din România se vor lua în considerare la determinarea acestui indicator începând cu luna următoare momentului cumpărării. Aceleaşi credite performante vândute şi cumpărate în cursul aceluiaşi an de bancă nu se iau în considerare la determinarea acestui indicator.

Citește și: